luni, 10 octombrie 2016

75. La rascruce de vanturi


 
          Sunt obosita... de lume, de sperante, de imagini false care se destrama rand pe rand - despre oameni, despre legaturi si sentimente care dureaza in timp si care nu-s direct legate de nevoi iminente. Am visat ca oamenii intind o mana nu doar cand se simt singuri, ci pentru ca au mult de daruit. Ca indiferenta, rautatea, ironia sunt exceptii. Ca odata ce te lipesti de sufletul cuiva ramai acolo. Ca gesturi frumoase se fac asa, pur si simplu, fara nici un motiv. Ca daca eu pot sa simt mult si definitiv, atunci pot si altii exact la fel. Am visat in combinatii de alb cu model de stele. Insa m-am trezit.
         In general, gasesc si imi fac clipe frumoase indiferent cum e ziua... azi nu pot. Si-atunci va intreb pe voi: aveti pentru mine un vis in care sa mai cred?
         Da, azi vreau o iluzie noua. Un curcubeu frumos pe care sa-l privesc zambind, stiind ca-i adevarat exact atata timp cat crezi in el, fara sa incerci sa treci de el. Vinde cineva? Va rog... Cumpar iluzii la orice pret. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu