Imi spun deseori ca m-am schimbat. Ca nu mai vreau, ca nu mai cer, ca am invatat sa ma bucur de momente si sa nu ma intereseze ce urmeaza. Si totusi, lucrurile astea au ramas in mine cumva. Probabil nu ne schimbam cu totul niciodata. Uneori tendinta de control, frica, nevoia de siguranta ies la suprafata. Si ma sperii. Mi-e teama cand mi-e prea bine sa nu pierd. Sa nu mai sufar. Si apoi imi amintesc ca lucrurile astea care ies la suprafata sunt exact cele care strica cel mai mult intre doi oameni. Si ca sa le dau deoparte nu e numai un gest de iubire, ci e singurul mod in care poti construi ceva frumos.
Noi oamenii suntem diferiti. In toate felurile, in suflet, in minte, in nevoi, in comportamente. E minunata varietatea asta, atata timp cat esti constient de ea, cat nu judeci toate persoanele din jurul tau dupa tine, dupa felul tau de a fi. Doi oameni impreuna pot fi cu atat mai diferiti. Nimic din ce poti trai cu un om nu se potriveste cu nici o imagine pe care ti-ai putea-o crea la un moment dat despre cum ai vrea sa traiesti. Doi oameni impreuna se modifica in timp unul pe altul, asa cum modelezi in maini un vas de lut, cu rabdare, cu migala, cu iubire, adaugand si luand mereu, creind o forma care se schimba continuu. Niciodata cu un om sau fara el n-o sa-ti fie asa cum crezi la inceput. Trebuie timp ca sa vezi si sa inveti acest lucru.
Sa inveti despre incredere. Ca vine in timp, cand respecti omul din fata ta atat de mult si intelegi atatea despre el, incat stii, pur si simplu stii ca nu stie sa isi tina spatele altfel decat drept. Ca uneori increderea nu vine nici in multi ani de zile. Ca alteori, ajunge sa fie o problema de alegere si atat. A ta, nu a altcuiva.
Sa inveti despre garantii. Ca sa incerci sa le oferi e gresit. Pentru ca creaza asteptari care de cele mai multe ori nu se implinesc si-atunci aduc suferinta. Pentru ca singura garantie adevarata pe care poti sa o oferi esti tu, acum, aici. Este un "te iubesc acum" si "te vreau aici, cu mine, in clipa asta". Si ca din ce facem acum, in acest moment, se naste dorinta pentru o noua zi impreuna. Si-apoi inca una... si tot asa. Uneori o zi, uneori mai multe, uneori o viata intreaga. Nu stii. Si tocmai faptul ca nu stii da valoare la tot ce simti sa daruiesti in secunda aceasta. Sa nu mai dai pentru ce-o sa primesti, sa nu mai dai ca sa te asiguri ca... orice, sa dai pentru ca poti, simti si vrei. Uneori, e atat de simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu