De unde atat orgoliu? De ce conteaza atat de mult pentru noi parerea celorlalti ? De ce, atunci cand credem ceva negativ despre noi, ne ferim cat putem sa aratam asta in afara, dar cand credem ceva bun despre noi, ne dorim ca toti din jurul nostru sa aiba aceasi parere?
In lumea asta sunt oameni si oameni peste tot si niciodata nu vom putea sa-i facem pe toti sa vada ceea ce vedem si noi. Sunt persoane cu care avem afinitati speciale, cu care avem firi, comportamente, personalitati asemanatoare si ei ar trebui sa fie oglinda noastra. In momentul in care cineva...pe care tu-l consideri ca fiind un personaj negativ al lumii acesteia, ti-ar aproba actiunile si-ar gandi pozitiv despre tine, n-ar insemna ca esti asemeni lui ? (pentru ca oricat am vrea sa negam asta, ii judecam pe ceilalti dupa cum suntem noi).
Si-atunci, daca stim exact parerile cui ar trebui sa conteze in viata noastra, de ce doare atat de tare cand te simti nedreptatit? Cand stii ca ai dat tot ce-ai avut mai bun din tine pentru...ceva, si ceva-ul acela este transformat in noroi de catre oameni care te judeca dupa firea lor, de ce incerci atat de mult sa dovedesti ca n-au dreptate? De ce ne simtim validati doar daca auzim urale unanime in jur dupa fiecare actiune? Din lipsa de incredere in noi? Oare atat de putin contam noi in ochii nostri de ne trebuie mereu aprobare din exterior? Daca tu cu tine stii ca faci ce trebuie, daca tu esti impacat cu tine, oare n-ar trebui sa ajunga asta?
Lectie - a mea pentru mine : Un lucru rau poate fi scos din viata ta atunci cand reusesti sa nu-i mai dai nici un fel de importanta, nu luptandu-te cu el sa-l scoti din viata ta. O s-o consider invatata in momentul in care voi primi inca o "palma" - urmatoarea din multele care vor urma - si nu voi mai avea nici o reactie. Si nu doar in exterior. Cand voi fi linistita, eu cu mine, pentru ca voi sti ca merit aceasta liniste.
:) Lectia - a ta pentru tine - nu este doar pentru tine, este pentru noi toti. Noi toti trebuie sa trecem peste lucrurile rele, sa nu le mai dam importanta, si sa le vedem, sa le facem loc celor bune. Astfel, devenim si noi mai buni. Si poate astfel vom reusi sa ii 'facem' pe cei din jurul nostru sa ne vada ca fiind mai buni.. Dar de ce avem nevoie sa creada ei despre noi ca suntem mai buni? Eh, la intrebarea asta si la celelalte pe care le-ai pus tu mai sus, raspunsul este pentru ca iubim. Simtim poate ceva (o oarecare afectiune, prietenie, dar nu indiferenta) pentru cei care nu vad chiar toate lucrurile bune in noi si le vad si pe cele mai putin bune, si pentru ca orice reactie de respingere din partea lor ne doare, si am vrea sa creada ca suntem buni si perfecti pentru ei. Dar nu trebuie sa fie asa. Noi trebuie sa fim perfecti pentru NOI, sa fim exact asa cum vrem noi, fara sa ne pese de ce spun ceilalti, ci sa ne pese de ce gandim noi, ce credem NOI despre noi insine. Ar trebui poate sa ne intereseze doar parerile celor foarte apropiati (prieteni buni, parinti, familie). Pentru ca ei, pentru ca ne iubesc si pentru ca simt ceva pentru noi, vor vedea intotdeauna la noi lucrurile bune si frumoase. Ceilalti nu conteaza ce cred despre noi. Pentru ca si noi, la randul nostru ii judecam pe altii si vedem lucrurile mai putin frumoase in ei... De-asta ar trebui sa ne uitam mai mult la sufletele oamenilor si sa dam la o parte ce este mai putin bun si sa vedem ceea ce fac ei bun si ceea ce este frumos la ei :)
RăspundețiȘtergere"am vrea sa creada ca suntem buni si perfecti pentru ei." - Gandindu-ma, chiar nu vreau asta. As vrea ca cei care ma iubesc sa ma faca sa-i simt destul de aproape cat sa impart cu ei tot ce-i rau despre mine, si-abia apoi sa ma iubeasca, daca mai pot, cu toate, si cu cele frumoase si cu cele urate. Faptul ca cineva te vede perfect si tu stii despre tine ca nu esti asa, iti da uneori senzatia ca persoana aceea iubeste o imagine falsa, total diferita de ce esti tu...
RăspundețiȘtergereIar despre "Ceilalti nu conteaza ce cred despre noi", abia aici era problema mea, ca sunt persoane care nu conteaza pentru mine, si al caror comportament...neplacut ma afecteaza mult mai mult decat as vrea. Vorba unui cantec..."now I find that what I believe and what I feel are two very different things"...