Cum stii cand e gata? Cum te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca pur si simplu, nu mai iubesti? Sau poate mai iubesti, poate o sa simti toata viata ce-ai simtit si ieri, poate si mai mult, dar te-ai trezit cu sentimentul si siguranta ca nu-ti mai trebuie, ca ti-ai dorit ceva ce nu mai e pentru tine. Te-a costat prea mult suflet. Cum stii ca nu e o stare de moment? Ca s-a terminat pur si simplu ?
Uneori ai in maini ceva atat de frumos si delicat incat traiesti cu teama ca oricand se poate sparge. Si nu e bine. Daca ti-e teama ca ceva o sa se termine, o sa se termine. Nu e usor sa iubesti si sa-ti fie teama, in acelasi timp, pe un om atat de potrivit cu tine ca te sperie asta, pe un om care si el, la randul lui, iubeste si ii este teama, pe care-l cunosti de putin timp si dintotdeauna. Caruia n-o sa vrei si n-o sa ai niciodata curajul sa-i spui "gata". Pentru ca ti-a dat momente perfecte. Care te-au facut sa simti ca nu-ti mai trebuie nimic pe lumea asta. Cred ca oricare dintre noi, cand traieste un asemenea moment, stie ca nu se va mai repeta niciodata. Dar aripile care au zburat prea sus au fost arse de caldura soarelui. Privirii pline de lumina i-au luat locul calcule si cantariri de situatii. Si cand un om te priveste si nu-i mai vezi ochii stralucind, stii ca nu mai ai ce cauta acolo. Desi nici sa pleci nu stii cum...
Cand trece timpul si...sunt atatea momente de mare bucurie pe care ai vrea sa le imparti...melodii care iti ating sufletul si in care gasesti aceleasi semnificatii, pe care stii ca si el le-ar fi simtit in aceeasi masura, lucruri bune care ti se intampla si care parca fara sa i le povestesti isi pierd din intensitate, maci rosii pe camp, rasete, lacrimi, toate astea trebuie impartasite. Nu le poti tine pentru tine mereu. Atatea ganduri pastrate pentru tine, atatea cuvinte nespuse si conversatii imaginare...De-atatea ori ai vorbit cu el in mintea ta, sperand ca acea conexiune e atat de puternica, incat macar uneori, ceva din ce-i spui tu aude...De prea multe ori. Cum si cand anume intelegi ca nu mai poti sa le taci pe toate, ca nu mai vrei un sentiment care s-a simtit implinit si apoi rupt in doua jumatati care au plecat pe carari diferite si nu stii daca se vor mai intalni vreodata? Asa...intr-o clipa. Te gandesti ca ce-a fost de trait s-a trait. Ce mai putea fi trait si n-a fost, n-o sa mai fie. Si asta este. Nu mai poti lupta sa schimbi lucruri ce nu doresc a fi schimbate.
Vine un moment in care iti iei ramas bun. Nu e acela in care spui asta. De cele mai multe ori, cand oamenii se despart si spun "adio", nu asta vor sa spuna. Vor sa spuna "mai sper, mai vreau, fa ceva". Nu e acela in care aruncam cu cuvinte pe care pe urma nu mai stim cum sa le luam inapoi. E momentul in care ceva din tine simte ca...e gata.
Inainte, numai la gandul ca ar putea veni candva o zi in care sa nu-i mai vezi zambetul, sau sa nu-i mai auzi vocea, ti se taiau pentru o clipa si respiratia, si gandurile si inima. Mureai pentru putin. In dimineata asta insa, a venit acelasi gand si ai putut respira. N-ai mai simtit ca mori. Inseamna ca ...a trecut. Trist. Aproape totul trece. Daca simti ca poti trai fara el, inseamna ca povestea s-a sfarsit. Si asa trebuie. Sa traiesti fara el.
Cum poti sa pui dorul in cuvinte? Sa-l descrii atat de bine incat el sa planga cand va auzi sau va citi? Nu poti. Dar...daca el nu simte ca nu poate trai fara tine in viata lui...atunci nici n-ai avea ce sa cauti in ea. Daca poate respire fara tine langa el, atunci asa sa traiasca.
Cum poti sa-i dai drumul? Nu stiu. Tot ce cred ca poti sa faci e sa spui "multumesc" - pentru tot ce-ai trait, simtit, primit, pentru tot ce-ai devenit si ce esti acum. Pentru ca va fi mereu o parte din tine, fara sa vrea si fara s-o stie. Pentru ca desi el ti-a dat drumul, ceva din el va fi mereu cu tine. Sa-i multumesti pentru iubire si pentru prietenie, pentru tot ce ati trait si tot ce urmeaza.
A meritat? Da, fiecare clipa.
https://www.youtube.com/watch?v=___l8Y21yNM
Multumesc.
"Cum poti sa pui dorul in cuvinte? Sa-l descrii atat de bine incat el sa planga cand va auzi sau va citi?"
RăspundețiȘtergereDaca ar citi ce ai scris aici sunt sigura ca oricui i-ar da lacrimile. Mie una mi s-au inundat ochii cu lacrimi pe masura ce am citit. Am citit si m-am simtit de parca as fi trait eu aceste lucruri. Oricui i s-ar fi intramplat asta, trebuie sa fie puternica si sa lupte mai departe, sa traiasca linistita, gandindu-se cu placere la amintirile si lucrurile petrecute odinioara. Si cum ai spus si tu, un simplu "multumesc" ar fi de ajuns. Pentru a acea persoana a facut posibil sa aiba loc acele momente perfecte. Si fiecare dintre noi ar trebui sa spuna cate un "multumesc" din cand in cand persoanelor care ne sunt/ne-au fost alaturi. Doar pentru ca sunt acolo langa noi .. sau pentru ca au fost. Te imbratisez cu drag.
Si eu te imbratisez, draga mea. Si te simt alaturi de mine in tot ce spun si tot ce fac.
RăspundețiȘtergere