33. Sa-l visezi inainte

          "We attract what we are, not what we want. However, sometimes we settle for what we want and get less than who we are..." 

          Incerc sa scriu despre bucatile noastre de suflet care umbla hai-hui prin lume si ne cauta sau asteapta sa le gasim. As vrea ca voi toti care-mi sunteti dragi, sa nu mai faceti compromisuri. Sa nu mai pierdeti timp din viata voastra. Sa nu va mai construiti voi insiva regrete.
          Voi care sunteti singuri si va cautati un om alaturi: nu mai primiti in viata voastra oameni pe care-i simtiti nepotriviti sau numai partial potriviti. Voi care aveti un om langa voi si totusi simtiti undeva adanc, in suflet, ca nu e cel care trebuie, voi care pareti fericiti pentru toti cei din jurul vostru dar va mintiti ca sunteti si nici zambetul nu-si mai stie drumul catre buze... voua tuturor, va spun cu siguranta pe care o am simtind cu tot sufletul ceva ce nu voi putea dovedi niciodata: exista pentru fiecare dintre noi, un om perfect potrivit. Un om langa care sa ne reinventam si recompunem cu tot ce poate fi mai bun in noi. Un om langa care ne vor straluci ochii in fiecare clipa.

          Tu... tu nu vrei sa-l cauti. Nu vrei sa risti o viata lunga de singuratate cu gandul ca poate nu-l vei intalni niciodata. Nu vrei sa renunti la o liniste confortabila pentru tot sau nimic. 
          Dar el, omul tau, nu va veni daca nu-l astepti. Daca nu te pregatesti pentru el. Daca nu te construiesti in tine asa incat sa-l meriti. Daca nu inveti sa suferi si sa te bucuri in egala masura, pentru ceva ce merita si suferinta si bucurie. 
          Daca vrei destul de mult sa-l intalnesti, va veni. Dar trebuie sa-l visezi inainte. Sa fii pregatita pentru el. In orice moment. Pentru ca nu stii la ce colt de strada sau sub care raza de soare il vei intalni. Pe acel om care iti va aduce credinta aceea linistita, iubirea aceea sigura de ea si fara intrebari. Omul care te va transforma incet-incet in cel mai bun eu al tau. Care te va face sa traiesti, uitand ca trebuie sa respiri. Care va face spatiul si timpul sa dispara. Omul care nu va sti cum sa mearga alaturi de tine decat tinandu-te de mana si nu va putea sa te priveasca altfel decat cu un zambet luminos pe chip.

          Trebuie sa-l iubesti, chiar daca nu l-ai cunoscut inca. Sa te trezesti dimineata ca si cum ar fi deja langa tine - s-a trezit inaintea ta si te priveste mangaindu-ti parul. Sa deschizi ochii mereu cu un zambet, ca si cum urmeaza cea mai fericita zi a vietii tale. Sa te imbraci ca si cum azi urmeaza sa-l intalnesti intamplator. Sa mergi pe strada de parca ar putea sa te vada. Sa privesti toti oamenii cu zambetul acela cald si sigur de tine, care sa-l faca sa gandeasca "ce frumoasa e!" cand vei trece pe langa el. Sa adormi seara tot zambind, ca si cum ai fi deja in bratele lui.
          Trebuie sa-l iubesti inainte sa ajungi sa-l intalnesti. Cu tot ce va avea frumos si mai putin frumos. Cu aripi si cu temeri. Cu tot ce-l inconjoara, cu tot ce iubeste, cu toate luptele, caderile si ridicarile. Cu tot ce nu-ti va placea la el. Cu tot ce va spune sau va face altfel decat iti doresti.
          Trebuie sa traiesti fiind sigura ca el exista. Sa te bucuri de toate momentele minunate din viata ta, cu rabdare, fara sa incerci sa sari nici unul, cu increderea linistita ca esti pe drumul catre el. Cu rasarituri de soare pe tarmuri de mare si cu brazi, cu muzica si stele. Undeva, printre toate astea, vei intalni pe cineva care nu seamana cu nimic din ce astepti.

          Trebuie sa-l visezi. Sa-l compui tu, celula cu celula, asa cum ti-l doresti si-asa dupa cum ai nevoie de el. Sa-l vezi in fata ta cand inchizi ochii.
          Hai sa ne jucam. Cum sa fie? Inalt, cu ochi albastri? Da, cu siguranta trebuie sa fie albastri ca cerul. Si sa faca sport. Si sa citeasca poezii. Sa asculte rock. Sa danseze cu tine oricand si oriunde - pe plaja si pe aleile parcului si in bucataria voastra si in statia de metrou. Sa rada mult si sa te faca sa razi cu el. Sa nu fie rau cu tine. Sa nu uite ce flori iti plac, sa stie ce-i vei spune cu o fractiune de secunda inainte sa vorbesti, dupa felul in care-l privesti. Sa-ti faca surprize multe, cafea buna si copii frumosi. Sa aiba mainile calde. Sa se joace cu parul tau cand te tine in brate. Sa lupte pentru tine ca si cum n-ai fi niciodata a lui si sa imparta totul cu tine ca si cum ai fi numai a lui. Sa stie cand sa fie puternic si sa aiba curaj sa planga.

          Dar cum o sa stii, cand il vezi, sa-l recunosti? Sa-l pastrezi? Sa-l vrei, sa risti totul pentru voi, sa iti spui tie si lumii intregi: "da, asta e omul meu !" ?

          Fiindca nu va arata asa. Nu va fi cum ti l-ai inchipuit. Nu are ochi albastri si nici asa de inalt nu e...desi-i tare frumos asa cum e.... Asculta muzica, dar... uneori e ciudata muzica aceea...si totusi fiecare melodie de-a lui, care tie nu-ti placea pana atunci, te invata ceva nou despre el, despre viata, despre ploi si furtuni, despre roua de pe frunze dimineata. Nu citeste poezie...dar te face s-o vezi in tot ce e in jur. Nu prea ii place sa danseze...desi in fiecare zi sufletul lui danseaza cu al tau...Nu zambeste cum credeai si nici nu prea rade. Are un fel de-a se incrunta in care s-au adunat multe suferinte si greutati. Dar privirea i se lumineaza intr-un fel ghidus cand iti vorbeste. Nu stie sa faca nici cafea, si nici surprize. Si iti aduce crini in loc de maci rosii sau lacramioare. Si nici nu prea stie cum sa-ti spuna ce iti doresti tu sa auzi. Si nu-si da seama mereu cand ai nevoie sa fii luata in brate. Dar in privirea lui gasesti toate raspunsurile intrebarilor pe care n-ai stiut sa le pui niciodata si cu el esti tu, libera si adevarata. Si orice faceti, simti ca sunteti undeva, intr-un "acasa" al vostru..

          Iar el te te cauta fara sa stie ca tu esti si te iubea dinainte sa te cunoasca. De-atunci de cand te-a imaginat prima data...cu totul altfel decat esti...

          Cum stii ca e el, daca nu e asa cum ti l-ai inchipuit? Pentru ca nu va aparea in viata ta intr-un costum alb sau din inaltul cerului, ci intr-un moment obisnuit. Poate atunci cand, grabita, te vei ciocni de el si-ti vei varsa cafeaua pe camasa lui. Si cand veti zambi impreuna pentru prima data, desi nimic, dar nimic din ce ti se intampla nu e asa cum ai visat, vei sti ca esti, in sfarsit, acasa. Si ca sentimentul acesta n-o sa dispara niciodata.
          Acesta va fi momentul. Momentul perfect.

          Si cand l-ai gasit, o sa stii c-a meritat sa-l cauti...

          Si daca nu-l gasesti niciodata? Iti vei fi trait viata in asa fel cautandu-l, incat va fi meritat la fel de mult.