Intr-o zi am hotarat sa ma duc sa vad un lac. Unul pe care soarele apune frumos. Ca sa vad cu ochii mei cu ce ochi priveste acel lac un om care-a vazut acolo un apus de soare. Si ca linistea de acolo sa imi aduca mie liniste.
M-am urcat in masina si-am condus vreo ora, ascultand "All out of love" pe repeat. "lying alone with my head on the phone Thinking of you till it hurts"...
Drumul inspre Buzau frumos, neasteptat de frumos. Spre deosebire de DN1 si alte drumuri de iesire din Bucuresti, avea mult mai putine sate si case de-a lungul lui. Am trecut pe langa multe campuri de floarea soarelui. Soare mult pe drum si-un nor negru si apasator undeva in stanga, greu precum sufletul meu in clipele alea. Ma simteam singura, dezamagita de oameni, simteam cum sunt iar pe cale sa nu mai cred pe nimeni si nimic din jurul meu, pentru ca de fiecare data cand aleg sa caut ceva bun in oameni acolo unde nu pare sa fie, primesc cate o lectie dura. "I know you hurt too but what else can we do"...
Simteam ca sunt pe cale sa mai primesc una. Nu ma simteam dorita unde ma duceam si nu stiam ce voi gasi acolo. Nu ma asteptam la nimic bun, dar aveam nevoie sa vad...soare si apa si orice altceva.
"And what would you say if I called on you now And said that I can't hold on?"
Dupa o ora de mers, am ajuns...la capatul pamantului undeva...
Ma aflam in mijlocul unui sat de unde nici cum sa gasesc lacul nu stiam. Am intrebat in stanga si in dreapta. Intr-un final, am ajuns pe un "pod" despre care se spunea ca duce spre lac - pod insemnand o zona de pamant deasupra nivelului solului, ingusta fix cat sa treaca o masina.
"There's no easy way, it gets harder each day"
Lucru bun de altfel, pentru ca deja mi-era teama de faptul ca o sa ajung unde trebuie si daca as fi avut cum sa ma intorc, probabil ca as fi facut-o. Asa, am zis ok, fie ce-o fi.
Primul loc unde as fi putut sa intorc masina a fost...acolo. Brusc peisajul se desfacea si m-am trezit in mijlocul unui loc minunat, atat de neasteptat dupa tot ceea ce vazusem incat m-am simtit ca intr-o oaza plina de palmieri si apa dupa zile de mers prin desert.
"I'm reaching for you, are you feeling it too?"
Acolo, pe malul lacului, este o casuta. Un loc simplu. In fata ei sunt niste scanduri, pe malul apei, unde Dumnezeu a lasat bucati de liniste. Este asa de consistenta incat poti s-o atingi cu mana. Vezi apa, stuful, cerul, soarele. Intinzi mana, simti aerul cum te invaluie...si-ti ia si temeri si nesigurante si suparari si tot. Uiti de tine, uiti de orgolii, lasi totul deoparte si ramai tu, bun si senin.
Am stat acolo cateva ore, timp in care am uitat incet-incet tot ce stiam despre oameni si-am invatat lucruri de la zero. Apoi m-am intors...sau cel putin o parte din mine a facut-o, pentru ca ceva din sufletul meu a ramas acolo.
"Please love me or I'll be gone, I'll be gone"
Si...e frumoasa viata asta. Dureros de grea si de frumoasa in acelasi timp. Sa poti sa ai in aceeasi zi sufletul greu de plumb si-apoi usor de pasare care zboara...sa vezi toate lucrurile in negru si alb si-apoi sa descoperi atatea nuante de culori...Sa simti dezamagire si umilinta si-apoi sa gasesti loc in sufletul tau pentru intelegere si curiozitate...sa poti sa doresti binele unei persoane pe care poate n-o s-o mai vezi niciodata, chiar daca binele ei inseamna ca tie iti va fi mai greu decat pana atunci...posibilitatea ca toate astea sa se intample intr-o singura zi fac viata asta o minune.
Si cand intelegi asta, iti gasesti linistea. Nu mai ceri, nu mai vrei ceva anume, te bucuri de soare, liniste si orice primesti si pleci cu gandul impacat ca de aceea avem parte de atat de multe surprize (de toate felurile) in viata asta, pentru ca suntem diferiti.
"I wish I could carry your smile in my heart"
"For times when my life seems so low"
"It would make me believe what tomorrow could bring"
"When today doesn't really know"...
"sablonul meu personal de ganduri si simtiri si comportamente nu se potriveste mai niciodata cu al altora".. Stii ca asa e si asa va fi mereu. Fiecare persoana e diferita si speciala in felul ei, tu ai sufletul atat de frumos si pur si curat ca roua de pe florile de mac dimineata. Iar cine nu stie si nu intelege asta inseamna ca nu te merita, ca nu merita sa te gandesti si sa suferi pentru persoana respectiva. Iar cine stie de cat de speciala esti si nu poate sau nu stie cum sa isi exprime sentimentele, intr-o zi va reusi. Si noi cei care te cunoastem si stim cat de iubitoare si intelegatoare esti iti vom fi alaturi si te vom sustine pentru a fi fericita si zambareata intreaga viata. Pentru ca asa te vedem noi (eu cel putin), si asa am vrea sa te vedem si mai ales SA FII !
RăspundețiȘtergereSuperba melodie. Cheer up, scumpico! Exista multe persoane, lucruri si locuri frumoase pe Pamantul asta pentru care merita sa zambim si de care sa fim multumiti si recunoscatori ca exista.
Ne vedem curand.
Cristina, draga mea, tu pentru mine esti dovada vie ca exista suflete pereche si in prietenie. Ma simt iubita si alaturi de tine in toate gandurile tale frumoase pentru mine.
RăspundețiȘtergereCu un singur lucru o sa indraznesc sa te contrazic: ce simti pentru un om nu se masoara in cat merita el si nici suferinta nu e mai putina pentru ca cineva n-o merita. Sunt niste motive undeva mai presus de asta si nu mereu le intelegem.