M-am gandit mult la aceste intrebari si la inca unele asemanatoare si singurul raspuns pe care-l gasesc e unul destul de greu de acceptat: pentru ca nu am invatat sa ne cunoastem. Pentru ca avem timp de pierdut cu tot felul de lucruri superficiale zi de zi, dar nu avem timp al nostru pentru noi, aproape niciodata. Pentru ca reusim sa ne facem putim timp liber ca sa stam in fata calculatorului si sa ne jucam sau ca sa urmarim un film la tv sau pentru toate celelalte lucruri exterioare noua, prin care de fapt nu stam cu noi, ci.. hai sa recunoastem...pierdem timpul. Ala putin pe care-l avem. Dar timp pentru noi, cu adevarat, ne facem vreodata ?
Am vorbit ieri c-o persoana draga care, in opinia mea de pana ieri, a trait in ultimul an aproape tot ce orice om de pe planeta asta viseaza sa faca. Si ma bucuram mult ca s-a intamplat asta - si ma gandeam ca dupa o asemenea experienta, orice-ar veni dup-aia, te gandesti ca merita dupa tot ce-ai trait. Ca sa aflu de fapt de la aceasta persoana ca visul trait....nici macar nu fusese visul ei. Ca facuse lucruri pentru ca omul iubit si le-a dorit, fara sa simta ca i se potrivesc sau ca si le doreste si ea. Si ca nu numai ca n-au fost pentru ea ...cum am zis mai sus? aproape tot ce-si poate dori un om? ci ca in mare parte le regreta. Si la un moment dat i-am spus ca ar trebui sa incerce sa faca ceea ce isi doreste ea in primul rand, lasandu-si mai putin viata traita de altii. Si intreband-o de fapt ce si-ar fi dorit sa faca, ce ar fi facut-o fericita, am aflat ca....nu stie.
Daca as sti ca citeste cineva ce scriu acum, l-as intreba: cand ai stat ultima data de vorba cu tine ? Cand ti-ai facut timp sa nu faci nimic in afara de a privi inauntru, in suflet, la toate vorbele nespuse, la toate sentimentele reprimate, cand ai visat cu ochii deschisi ultima data la ceva ce crezi ca nu poti obtine, cand ti-ai lasat fanteziile sa zboare ? Nu, probabil ca n-as intreba asta, ca sa nu-mi sperii interlocutorul. E greu sa realizezi c-a trecut asa mult timp fara sa faci atatea din lucrurile pe care ti le-ai dorit. E si mai greu sa vezi ca ai facut atata timp ceea ce ai crezut ca "trebuie" sau ca "e mai bine", ca ai ascuns in tine atatea dorinte nerealizate, incat nici macar nu mai stii ce-ti doresti cu adevarat.
Pentru ca intotdeauna incerc sa joc cinstit, am inchis ochii dupa ce-am scris mai sus si m-am gandit la tot ce mi-am dorit sa fac in viata asta si nu fac, sau cel putin nu cat mi-as dori: sa dansez, sa joc tenis, sa calatoresc, sa urc pe munte, sa citesc mult, sa dorm cat vreau dimineata, sa ma plimb cu bicicleta, sa-mi permit un cadou pentru mine din cand in cand fara sa-mi fac 1000 de calcule inainte, sa zambesc mai mult, sa rad mai des pana-mi dau lacrimile. Dar respir linistita si multumita, pentru ca stiu ca daca pun in balanta felul in care-mi trec zilele pline de iubirea neconditionata pe care o primesc in fiecare zi, cu orice altceva ce-mi lipseste acum, n-as schimba o clipa ce-am acum cu nimic altceva. In plus, pentru ca stiu ce lucruri imi doresc si ma fac fericita, stiu ca, in timp, le voi si trai. Si-asta ajunge.
Stau si ma gandesc c-un fel de groaza cum o fi sa nu stii. Sa-ti lipseasca in permanenta ceva, sa stii ca iti doresti altceva, fara sa stii ce e acel altceva. Sa nu stii ce vrei.
De ce irosim atata timp luptandu-ne pentru bani, concedii, iesiri in oras dorite de altii, cumparaturi, unele, altele, inainte sa ne cercetam un pic pe noi si sa aflam de ce suntem aici, cine suntem, ce vrem si ce ne face de fapt fericiti?
Dar tu? Tu cum vorbesti cu inima ta? Si ce-ti spune ca-si doreste?
Cand ai stat ultima data de vorba cu tine ? Cand ti-ai facut timp sa nu faci nimic in afara de a privi inauntru, in suflet, la toate vorbele nespuse, la toate sentimentele reprimate, cand ai visat cu ochii deschisi ultima data la ceva ce crezi ca nu poti obtine, cand ti-ai lasat fanteziile sa zboare ?
RăspundețiȘtergereCititorul ar raspunde: cu mine nu am stat niciodată de vorba, probabil din cauza ca as purta un dual monolog antecunoscut, ori probabil ca nu m-ar interesa propria-mi părere, propriile sfaturi. Nevoia de a auzi măcar un cuvânt spus de către o alta minte decât a mea anulează orice încercare de reflexie. Privesti inauntrul tau, visezi cu ochii deschiși? Da, în fiecare clipa de când mă știu, înainte de a rosti fiecare fraza autocenzurata, înainte si dupa a-mi suprima o dorință, în fiecare moment în care duc lipsa unui lucru bun în viața, fie el chiar și o vorba buna. Simulezi mental alte n variante ale unei situatii sau chiar ale vieții tale, fiecare cu posibile scenarii, fiecare cu diferite concluzii, încerci sa iti realizezi un plan de aplicare în realitate... și te trezești, deja te uiți în gol de câteva clipe, ai treaba, visul tău este inaplicabil și deja spre uitare. Totuși tine de firea noastră ca și oameni sa visam, sa ne conștientizăm dorințele și limitările. Pana la urma îmi place sa cred ca este modalitatea mintii de a se manifesta într-un alt mod decât cel real/palpabil. Ca și exemplu simplist un animal vede mâncare, încearcă sa o mănânce apeoape indiferent de situatie. Un om vede mâncare, se gândește ca se îngrașă și nu mănâncă, dar se gândește cât de buna este acea mâncare :). Extrapoland, aceasta este manifestarea mintii noastre.
Buna, Anonim.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita si pentru rabdare...pare-se c-ai citit ceva...
Cred ca sunt doua lucruri diferite aici, care nu se contrazic una pe alta, ba din contra, se completeaza. Clar avem nevoie sa comunicam cu oameni si ne ajuta de multe ori o viziune diferita decat a noastra, mai ales din partea unui om la a carui opinie tii. Pe de alta parte, eu vorbeam despre faptul ca nu prea incercam sa cautam in interiorul nostru sa vedem exact ce ne trebuie, ce ne dorim, ce ne lipseste. Facem multe lucruri din obisnuinta sau din teama de a face altceva sau din alte motive, dar de cate ori incercam sa ne recunoastem noua adevaruri greu de privit in fata? De-alea care privite ti-ar spune ca trebuie sa schimbi lucruri pe care nu esti dispus sa le schimbi? Prin conversatii cu tine la asta ma refeream: sa invatam sa ne cunoastem mai bine. Poate ne va fi mai usor apoi si nu ne vor mai lua prin surprindere propriile reactii.
Te rog sa ma ierti daca indraznesc sa te contrazic cu ceva... "visul tău este inaplicabil și deja spre uitare"... "sa ne conștientizăm dorințele și limitările" - nu cred ca exista vis inaplicabil si nici limitari. Limitele sunt autoimpuse. Cred doar ca sunt lucruri care ni se par grele sau aproape imposibile si pare foarte riscant sa luptam pentru ele. Putem face orice in viata asta daca ne dorim destul de mult...pacat numai ca majoritatea lucrurilor depind si de altii, nu numai de noi...