duminică, 13 septembrie 2015

39. 13 septembrie


          Azi vreau sa scriu o declaratie de iubire. Gandindu-ma la asta, ma mir de mine  ca o fac atat de rar, cand stiu foarte bine cata nevoie au oamenii de cuvinte frumoase. Si desi o fac mai des ca altii, e inca destul de putin. 
          Mi-e dor de tine azi. As vrea sa te vad azi macar o secunda, sa ma asigur ca ai un zambet luminos pe chip, ca te bucuri de ziua asta asa cum as vrea. Ca faci ceva ce ti-ai dorit de mult timp, ca ti-ai pastrat lucruri marunte si placute special pentru astazi. Si ca razi mult. Si-as vrea sa nu simti samburele acela de tristete pe care stiu ca nu incetezi sa-l simti pentru ca esti departe de oameni pe care i-ai vrea langa tine. Sunt langa tine toti si imi doresc sa stii asta macar azi.
          Vreau sa stii ca azi esti cu mine. In tot ce fac. In fiecare clipa de cand m-am trezit mi-am amintit lucruri, dar asa, cu sufletul, lasandu-ma cuprinsa de sentimentul acela dulce-amarui cand stii ca ceva minunat n-o sa se mai repete, dar te bucuri totusi ca ai avut ocazia sa traiesti acel lucru. Mi-am amintit de tine, de noi, de parcuri, de terase, de motanul negru, de piranha, de munti, de sosul de rosii inventat pentru cartofii prajiti pe care-i faceam, de zile in care vorbeam despre atatea lucruri pe care nu mai am cui sa le spun, despre tot ce esti si-mi lipseste asa de mult.
          Vreau sa mai stii ca te respect si te admir.
          Pentru ca sunt printre putinii oameni care stiu ca nu iti e mereu asa de usor cum pare. Pentru ca iti cunosc trairile si nesigurantele si dorintele si temerile si stiu cat te lupti cu ele. 
          Pentru ca esti un om curajos si puternic, desi nu te vezi asa. Pentru ca ai avut curaj sa-ti urmezi iubirea in capatul celalalt al pamantului, cunoscandu-te si stiind dinainte cat de greu iti va fi. Asta e un lucru pe care stiu ca eu nu as fi fost capabila sa il fac. Sau poate da, dar asa simt cand ma gandesc la asta. Tu ai inteles faptul ca minunile nu ne pica in brate, ci noi suntem cei care le creem. Si ai stiut sa-ti creezi singura o minune in viata ta. 
          Te mai admir si te respect pentru ca esti un om care se lupta si nu renunta cand da de greu. Pentru ca ai putut de atatea ori sa o iei de la capat. In atatea feluri si pe atatea planuri.
          Pentru tendinta ta de perfectiune. Pentru profesionalismul tau si pentru nemultumirea ta continua ca nu faci lucrurile asa de bine cum le-ai dori tu, cand de fapt le faci pe toate mult mai bine decat s-ar astepta toti din jurul tau. 
          Pentru incapatanarea ta de a crede in ideea copilareasca cum ca exista situatii ideale. Si desi ai invatat deja ca nu exista, nu te vei opri niciodata din a le cauta. De multe ori eu cred ca asta te impiedica in gasirea momentelor de fericire simpla, dar alteori ma gandesc: cine sunt eu de fapt sa-ti spun ca nu exista situatii ideale? Poate numai cei care cred in ele le pot gasi la un moment dat...
          Pentru ca inca speri ca toti oamenii sunt frumosi ca tine, pentru ca iubesti multi, daruiesti multe, pentru ca ti-e dor din ala care nu trece, pentru ca refuzi sa intelegi ca nu toti oamenii pentru care tu simti asta stiu sau pot sa daruiasca la fel de mult. Si oricat orgoliu ranit ai fi avut, oricate sperante despre prieteni ti-ar fi fost infrante, eu stiu ca tu n-o sa incetezi niciodata sa crezi in prietenie.

          Mi-am mai amintit azi de un cadou primit de la prieteni in clasa a 12-a, insotit de o felicitare, pe care scrie un mesaj imposibil de uitat: "Iti multumim pentru prietenia ta. Dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta: de cele mai multe ori se multumeste cu putin. Dar acest putin este tot ce e mai bun pe lume".

          Sa nu uiti ca indiferent cat de departe esti si cat de rar ne vedem, sentimentul asta de "esti aici" pe care il avem si care nu se estompeaza si nu dispare, si despre care nu avem nici o teama ca se va putea deteriora, oricat timp ar trece, acesta, da, este tot ce e mai bun pe lume. 

          Sa-ti spun multumesc pentru...prietenie, pentru tot ce-am trait impreuna si pentru tot ce-am devenit eu ca om avandu-te alaturi mereu, ar fi prea putin. Asa ca doar am sa te imbratisez de la distanta, cu atata dor incat sper sa ma simti acolo langa tine in clipa asta.  
          
          Te iubesc, draga mea. 

          La multi ani, Mihaela! 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu