Ziua de sambata a fost una extraordinara. Cand inchid ochii si imi amintesc de "Color Run", primul lucru care imi vine in minte este ca oamenii sunt frumosi. Asa cum sunt ei, cu temeri, cu defecte mai mari sau mai mici, cu egoisme sau rautati, sunt tare frumosi. Toti vor sa zambeasca, sa rada, se bucura sa vada oameni veseli in jur, vor sa redevina copii si...sunt pur si simplu frumosi. Mai ales cand zambesc.
Asta e ce-am vazut eu acolo. Oameni care nu sunt obisnuiti sa alerge (nu toti cel putin), oameni care nu fac asta de obicei, s-au luat dupa alti oameni si-au vrut sa fie parte din ceva deosebit. Au venit nu pentru o competitie, nu ca sa intreaca pe cineva sau ca sa arate ceva cuiva. Pur si simplu...ca sa fie fericiti intr-o zi intr-un mod simplu. Prin voie buna si prin senzatia ca lumea brusc a devenit mai frumoasa.
De alergat am alergat, cam jumatate din traseu, restul a fost mers, ras, pozat, privit alti oameni. A fost un spectacol. Totul. Si m-a impresionat calitatea oamenilor de acolo. O piata plina cu 10.000 de oameni (atatia au fost, zece mii), care, spre deosebire de altii care merg la concerte sau alte tipuri de manifestari, nu s-au inghesuit, nu au baut, nu au fumat, nu au vorbit urat, au fost deschisi, veseli, civilizati si politicosi. Nu faptul ca esti stropit cu pudra colorata este ceea ce da senzatia de spectacol (desi portile unde se arunca in tine cu culoare erau punctele de atractie), ci atmosfera si faptul ca toti oamenii aia se pot simti atat de bine toti impreuna. Au fost multi oameni care au venit cu copiii. Si m-am gandit cat de frumos este pentru un copil sa faca impreuna cu parintii un lucru din care sa invete ca si adultii se pot distra intr-un mod frumos si sanatos. Si cat de placut este sa faci asemenea lucruri impreuna cu cei dragi. Am vazut oameni deschisi si prietenosi. Ne-am oprit sa facem poze la un moment dat, sarind in aer ca sa aparem in fotografii asa. Un grup de tineri ni s-a alaturat si-au inceput sa sara si ei odata cu noi. Am mai vazut un barbat care mergea intr-un singur picior, sprijinindu-se de un baston. Si a mers asa cei 5 kilometri, fara ca pe fata lui sa se vada altceva decat bucuria momentului.
De ce pudra colorata? De ce tatuaje cu "Happy"? La urma urmei puteau la portile acele sa stropeasca cu furtunul de apa si lumea s-ar fi distrat la fel de bine. Insa vazandu-ma cum aratam dupa ce s-a terminat, cu hainele pline de toate culorile amestecate, am inteles de ce: pentru ca asa e viata. Colorata ca un curcubeu. Cu de toate, cu toate culorile si toate nuantele din fiecare traire posibila. Si sa fii fericit inseamna sa poti trai starile din toata gama de culori si sa totusi sa te bucuri de fiecare din ele si de fiecare moment ca si cum ar fi unicul si cel mai frumos dintre toate.
Pentru o zi, pentru o ora sau pentru o clipa, "HAPPY" a insemnat "impreuna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu