Finalul lectiei de dans: buf !
Nu mai scriu.
Tot ce-am scris aici a fost gresit. N-a folosit la nimic. Am visat prea mult. Ajunge.
Editare: 14/01/2015, 6:50 AM
A folosit ce-am scris. Doar ca e asa de greu de pus cap la cap si aplicat o solutie pe termen lung cand tu vrei una acum, pentru durerea ta acuta de masea din secunda asa...
Am scris despre "moments in time" si sunt tare mandra de mine de ce-am scris acolo; dar nu reusesc sa simt asa si sa nu mai vreau altele si sa ma bucur c-au fost si poate vor mai veni. Nu cand mi-e dor si doare. Si-am crezut ca din niste zile grele, am nevoie de un singur om ca sa-mi revin. N-a fost langa mine fiindca desi a stiut prin ce trec, n-a simtit sa fie.
Dar asa cum am mai zis, atunci cand tu dai tot ce poti, viata iti da tot timpul inapoi. Doar ca nu asa cum vrei tu, nu in secunda in care vrei tu si uneori nu de la aceeasi persoana.
Am petrecut o seara minunata cu un prieten drag. Nu imi dau seama cand si cum a trecut timpul. Ce stiu e ca imi dau seama ca a fost un moment perfect, desi imaginea din capul meu despre un moment perfect era alta. Si ma simt norocoasa. Si o sa incerc sa nu-mi mai creez imagini perfecte, ca se pare ca avem nevoie de alte lucruri decat ne inchipuim noi.
Ramane uimirea faptului ca sunt situatii cand tu crezi si simti cu toata fiinta ta despre un om ca simte intr-un fel si realizezi ca de fapt numai tu simteai asa, restul era mult mai putin sau altfel si era inlocuit de proiectia ta asupra omului respectiv. Creierul a inteles lectia si stie acum, si totusi ai niste amintiri care-ti spun altfel. Si nu reusesti sa intelegi. Peste asta inca nu stiu cum sa trec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu