Inchide ochii...Ia-ma de mana, asa...si apropie-te de masa...simti mirosul florilor abia culese din gradina noastra? Au parfum de trandafiri rosii plini de roua. Dar al cafelei proaspete? Si al micului dejun din care inca ies aburi calzi? Simti ca aici, in curte, miroase a iarba cruda, dupa ploaia care a trecut? Si-a aer de munte? Si-a fericire?
Si-acum, iti poti inchipui pentru o secunda, ca n-ai sa mai poti simti toate astea? Ca de maine nu o sa mai avem simtul mirosului? Ca o sa ma trezesc, o sa iau camasa ta de pe scaun si n-o sa-mi mai afund chipul in ea, de drag pentru ca miroase a...tine? Ca nici un parfum de pe strada n-o sa-ti mai aminteasca de parfumul meu, ca n-o sa mai intri pe usa intrebandu-ma zambind: "ce-ai gatit azi de miroase asa de bine?"
Ce-ai face si cum ti-ai trai ziua de azi daca ai sti toate astea?
Si daca de maine n-am mai simti gustul? Si n-am mai sti daca ce mancam e ciocolata sau inghetata cu menta si cafea sau...mancarurile tale preferate cu care incerc sa te surprind uneori? Decat asa, pentru ca le vedem? Si unde-ar disparea toate amintirile? Placintele si galustele cu prune cum ar fi daca nu ne-ar aminti de bunici si de copilarie? Si daca n-o sa mai stii niciodata ce gust are pielea mea cand o saruti...Ce-ai face si cum ti-ai trai ziua de azi?
Melodia cantata de tine la chitara, care ma face fericita de fiecare data cand o ascult...ploaia care bate in geam si care iti aminteste de serile din cort, cand adormeam imbratisati, ascultand-o rapaind in jurul nostru, dupa o zi obositoare de urcat pe munte...zgomotul valurilor de pe plaja de la 2 mai, unde-o sticla de Lacrima lui Ovidiu era singurul martor al muzicii sufletelor noastre...concertele la care mergeam impreuna, tunetele noptilor de vara...Serile cand imi cantai...sau cele in care ne citeam unul celuilalt...Cum ar fi sa nu le mai auzi dintr-o data? Sa nu mai poti auzi nimic...Si nici eu...Sa stii ca ai avut atatea ocazii sa-mi spui tot ce simti, sa-mi povestesti, sa-mi dai tot din tine;dar din momentul urmator...gata, tot ce n-ai spus, ramane in tine pentru totdeauna; si eu nu voi sti niciodata. Ce-ai spune atunci, acum cat mai poti?
Si daca ai intelege ce urmeaza? Ca dupa ce nu mai ai simtul mirosului, al gustului, al auzului, ar urma in mod firesc ca la un moment dat sa ...nu mai vezi? Eu cred c-as fi foarte speriata. Deja instinctul meu de supravietuire mi-ar spune ca nu crede ca ma voi descurca fara sa vad. Ca n-o sa pot trai asa. Nici n-o sa pot sa trec in revista cu ochii mintii toate lucrurile care-s importante in fiecare clipa si pe care nu le voi mai putea vedea, as simti ca se face vid in jurul meu. Probabil primul moment ar fi de panica totala. Dar, cand ar trece acest moment, cred ca tot ce mi-as dori pana in cand s-ar intampla ar fi sa te privesc, sa-ti vad ochii, buzele, expresia fetei tale zambind, care-mi spune mai multe decat toate cuvintele tale. As vrea sa le privesc mult, mult, ca sa le pot pastra in memorie cat mai mult timp dupa aceea. Si daca totusi s-ar intampla? Acum. Intuneric. Ce-ai face? Ai cauta disperat cu mainile in jur. Si daca m-ai gasi, m-ai strange puternic in brate, speriat sa nu ma pierzi, pentru ca in intunericul acela negru si tacut, e tot ce mai ai. Si in loc de disperare, ai fi fericit ca ma simti acolo. Ca inca poti sa simti...Si pentru tot restul vietii n-ai mai putea decat sa simti...
In acea clipa crezi ca te-ai simti atat de norocos incat sa-ti inchipui pentru o secunda cum ar fi sa fiu acolo langa tine, sa am mana in mana ta si sa nu mai treaca tot ce-i in tine din venele tale in ale mele si inapoi? Sa-ti simt atingerea si...sa nu simt nimic ?
Sau cum o fi sa intinzi mainile in intuneric si...sa nu fie nimeni in jurul tau? Doar negru. Si liniste...
(oare care dintre cele doua ar fi mai rea?)
Si-apoi n-ai mai putea decat sa te bucuri de strangerea aceea de mana ca si cum ar fi ultima...
Si-acum, sa presupunem c-a fost doar un vis urat, care n-a durat prea mult...si simturile incep sa revina, unul cate unul...daca ai incercat cu adevarat sa-ti inchipui si sa simti ce-am scris mai sus, acum ca stii ca le ai si stii cum a fost cand nu le-ai avut, cum iti vei trai ziua de azi ?
P.S. Aceasta este o metafora si trebuie tratata ca atare. Orice asemanare cu evenimente sau fapte reale este pur intamplatoare :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu