50. I matter

           In dimineata asta m-a gasit o melodie. A venit pentru mine de undeva, din amintiri si sperante uitate si ganduri de viitor suprimate, sa-mi spuna: "Asta, acum, e viata ta. Tu contezi. Fa in asa fel incat sa contezi pentru tine."

           Un singur lucru am pierdut in ultimul an. Pe mine. Prin graba de a le face pe toate cat mai bine si dorinta de a avea grija de copii, de a munci, de a darui bucurie altora; in incercarea de-ai intelege pe altii si de-a face ce e bine pentru ei; in toate lucrurile bune pe care le-am facut si care simt ca sunt chiar bune pentru ca au venit din suflet, undeva, acolo, am uitat de mine. Am uitat ca exist si-am uitat sa ma iubesc. Si zilele astea am realizat ca nu e bine. Pentru ca nu ai de unde sa dai la infinit daca tu iei din tine de fiecare data si nu te umpli la loc cu nimic. 

           Pe fiecare plan in care am uitat de mine simt o lipsa. Si in anul care urmeaza asta mi-am propus in primul rand - sa am grija de mine asa cum stiu sa am de altii. Sa-mi scot de la naftalina dorintele mele si sa ma lupt pentru ele. Anul acesta vreau sa invat sa ma iubesc.
           Stiu ca suna egoist. Stiu ca suna ca si cum ce as vrea sa fac pentru mine ar fi in detrimentul altora sau ca si cum as lua din daruirea pentru altii si m-as gandi mai mult la mine. Nu. Din contra. Am sa ma iubesc ca sa pot iubi si mai mult si si mai frumos decat am facut-o pana acum.

           Imi pun mereu copiii pe primul plan. Ma gandesc mereu la ce au ei nevoie, ma ocup de ei, ii ingrijesc, imi ocup timpul cu ei facand lucruri pentru ei. Am crezut mult timp ca e firesc asa, pentru ca asa simt. Dar citind despre asta am inteles ca eu le sunt in primul rand un model. Ca ei vad ca de mine nu am grija, vad ca pentru mine nu imi fac timp sa citesc o carte sau sa imi fac un cadou sau sa fac ceva ce mi-as dori, ci aleg mereu sa fac lucruri pentru ei. Si pe de o parte in timp se vor simti vinovati, crezand cumva ca din cauza lor nu fac eu nimic pentru mine, iar pe de alta parte, asta va fi modelul pe care-l vor urma cand vor avea familia lor. Si indiferent cat de bune mame vor fi, pentru fetele mele imi doresc sa fie fericite si cu ele insele. Si facand lucruri mici si pentru mine simt ca ma incarc cumva cu o energie pe care tot lor imi doresc sa le-o dau.

          Cand iubesc un om, ii dau tot. Asa-s eu. Daca-i dau jumatati mi se pare ca-i o minciuna iubirea aia. Daca primesc bucatele dintr-un tot ma simt iubita din ce in ce mai putin pana cand realizez ca n-am nevoie de jumatati si de sferturi. Incerc sa ma deschid, sa fac bucurii, sa dau, sa nu cer, sa simt, sa fac cum are nevoie, sa fiu ce are nevoie, sa nu arat cand doare si de ce doare decat daca chiar cred ca pot schimba ceva, sa ma gandesc ce pot sa fac sa luminez zile si nu sa le intunec, sa aleg din toate variantele intr-o situatie data pe cea in care cred ca lui ii e mai confortabila, si tot asa. Si desi simt ca am si eu dorinte si simt nevoia de lucruri, pe unele le exprim, pe unele nu. 
           Cand te comporti asa, unele lucruri iti vin de la sine inapoi intr-un mod minunat. Insa pe multe le dai deoparte. Nu le ceri, nu acum, poate alta data, poate nu e momentul, poate va fi candva, poate nu. Undeva in sufletul tau, in timp, apar niste frustrari de care nici tu nu iti dai seama. Doar ca de la un moment dat incepe sa-ti fie din ce in ce mai greu sa fii multumit cu tine si cu ce-i in jurul tau. Si-am inteles ca trebuie sa te daruiesti total pastrandu-te pe tine intacta. (suna paradoxal? pentru mine nu. nu acum). Facand (si cerand...de ce nu?) lucruri care sa te faca pe tine multumita cu tine, aduni in tine mai mult bine, mai multa liniste, mai multa armonie, mai mult din toate lucrurile pe care vrei sa le daruiesti iubind.
           Cred ca un om se simte mult mai iubit atunci cand ai o viata armonioasa si stie ca indiferent daca va fi cu tine sau nu, tu o vei pastra la fel. Cand stie ca poti alege orice in viata asta si cu mintea limpede si sufletul linistit, din toate drumurile posibile, il alegi pe el. Se simte mult mai al tau asa cand stie c-ai facut o alegere asumata decat in situatia in care tu nu ai nimic pentru tine si-l alegi pe el din disperare sau din teama de singuratate. Pentru ca in acest caz nu se simte iubit, ci simte ca ai nevoie de el pentru tine si nu pentru el, ceea ce evident ca este un gest de egoism fara legatura cu iubirea.
           Si din pacate, da, "masura unei iubiri este pierderea ei". Oricat de mult am aprecia pe cineva, fara momentul in care simtim ca l-am putea pierde si ne inchipuim o clipa viata fara el, nu realizam cu adevarat cat de mult inseamna pentru noi. Mi-ar fi placut sa nu fie asa. Mereu am avut o nevoie intensa de siguranta cu oamenii din jurul meu si din acest motiv am incercat sa le-o dau si lor. Mereu am crezut ca daca un om te iubeste destul, faptul ca e mereu sigur de tine este bun. Nu, nu e. Pentru ca oricat de bune ne-ar fi intentiile, creierul uman se comporta altfel. Are nevoie sa fie stimulat mereu si mereu altfel de ceva pentru ca altfel acel ceva nu mai este observat. Expresia "taking someone for granted" de aici vine. Daca un om e sigur de tine, mai devreme sau mai tarziu te va considera "for granted". Chiar daca sustine ca nu, o va face fara sa-si dea seama. 
           Am spus-o de multe ori, omul de langa tine trebuie sa fie sigur ca atata timp cat te simti iubita, ce-ti poate da el iti ajunge toata viata. In toate celelalte moduri, nu trebuie sa fie nici o secunda sigur de tine. Sa te stie libera, sa stie ca esti cu el pentru ca face ceva clipa de clipa pentru asta. Pentru ca te face sa simti ca esti versiunea cea mai buna a ta in prezenta lui. Ca-ti face ochii sa straluceasca. Si sa mai stie ca faptul ca te simti iubita se poate schimba oricand. Intr-o secunda. Cu un gest sau cu lipsa lui. Care arata mai putin decat ar trebui. Decat ai nevoie. Prin faptul ca o clipa ai fost mai putin in ochii lui. Sau pentru ca a pus pe altcineva pe primul plan. Nici n-ai nevoie de explicatii. Simti cand esti iubit complet si cand e mai putin. Si daca nu simti, ar trebui sa fii facut sa simti. Daca nu, e dreptul tau sa cauti in viata asta un om pentru care sa fii totul. Si ce spun aici nu este un joc. Nu faci un om sa se simta nesigur de tine ca sa-l testezi. Nu joci poker si nici nu faci amenintari in iubire. Nu. Trebuie sa stie ca asa e. Ca depinde de el daca intorci spatele in secunda urmatoare sau traieste o poveste cu tine pentru tot restul vietii.
           Am uitat asta. Pentru ca asa de mult am simtit sa dau ca n-am avut nevoie de nimic altceva. Pentru o perioada. Cu toti oamenii din jurul meu am uitat. Si i-am obisnuit asa. Cand un om se comporta cu tine intr-un anumit fel si pare confortabil cu asta, te gandesti ca nu ai de ce sa schimbi ceva, nu? Mi-am obisnuit prietenii sa dau eu mai mult, sa sun eu, sa vin eu, sa-mi adaptez eu programul dupa al lor, ca doar daca simti lucruri bune, de ce sa nu le faci? Si mi-am amintit ceva azi. Ca lucrurile bune care-ti vin pe tava te multumesc doar pe moment. Daca nu simti ca a trebuit sa faci ceva pentru ele, isi pierd din valoare. Un prieten imi povestea odata despre sotia lui ca i-a fost mereu alaturi si ca nici macar o data nu a simtit ca trebuie sa se lupte pentru ea. Atunci nu am inteles, ma gandeam ce i-o fi trebuind unui barbat mai mult. Acum stiu. Trebuie sa luptam pentru lucrurile bune din viata noastra. In mii de feluri. 
           Am incercat asta ca experiment. Sa nu mai dau. Sa las sa vina si de la altii. Sa vad ce se intampla. Cu unii nu s-a intamplat nimic si macar am stiut ce-aveam acolo, am aflat pe cine ma pot baza si pe cine nu. Cu altii am obtinut reactii imediate, in momentul in care au simtit ca nu mai vine nimic de la mine si ca trebuie sa faca ceva pentru a primi lucruri cu care-i obisnuisem. Si mi-am dat seama ca da, trebuie sa fie o spirala ascendenta intre doi oameni, sa faca fiecare pe rand lucruri pentru celalalt, pentru a pastra ceva. Nu la schimb, ci firesc.
           Asa afli cu adevarat cat esti iubit, asa iti cunosti adevaratii prieteni, asa elimini din tine frustrari adunate degeaba, numai pentru ca orgoliul tau te impiedica sa ceri cand ai nevoie.

           Si fiindca tot e inceput de an, m-am gandit cum sa fac ca sa simt ca eu contez - si pentru mine si pentru cei din jurul meu. M-am privit in "oglinda", mi-am admirat lucrurile bune, mi-am promis ca voi avea grija de ele, mi-am amintit tot ce-mi place sa fac si ma face fericita. Mi-am recunoscut mie sincer si deschis dorintele pe care pana acum le ascundeam undeva, in cutiute mici si incolore si vreau sa invat sa am grija de ele. Si oamenii care ma vor in viata lor vor avea putin de luptat pentru mine. Nu pentru ca asa vreau eu - pentru mine, ci pentru ca asa trebuie - pentru ei. Mi-am promis sa nu ma mai multumesc niciodata cu planul al doilea de la persoane pe care eu stiu si pot si simt sa le pun pe primul plan. Sa nu mai dau deoparte nimic din ce imi trebuie. Si da, sa las lucrurile de care am nevoie sa vina si de la altii. Sa nu mai fac eu mereu primul pas cu teama nespusa "si daca nu vine de la el, ce fac atunci?". Sa astept lucruri cu curaj cand imi doresc asta. Si-apoi...voi sti exact ce am si din ce pot sa-mi construiesc viata in continuare. O sa am curaj si sa-mi deschid bratele, dar voi avea si curaj sa plec. Fara sa mai doara.

           Da, eu contez. Anul acesta o sa ma iubesc si pe mine. 
 
           Si o spun din nou, asta nu inseamna ca o sa dau mai putin. Din contra, inseamna ca invat cum sa ma incarc cu lucruri bune in asa fel incat sa am mai mult de dat. Si oamenii pe care-i iubesc sa simta asta in fiecare clipa. 


          Pentru voi, azi asta-s eu:
          https://www.youtube.com/watch?v=DSEBQB0hquo
          (Shirley Bassey - This is my life)

  

          Funny, how a lonely day / Can make a person say / What good is my life?

          Funny, how a breaking heart / Can make me start to say / What good is my life?

          Funny, how I often seem /To think I'll never find another dream / In my life

          Till I look around and see / This great big world is part of me / And my life

          This is my life, today, tomorrow / Love will come and find me
          But that's the way that I was born to be / This is me, this is me

          This is my life and I don't / Give a damn for lost emotions
          I've such a lot of love, I've got to give / Let me live, let me live

          Sometime when I feel afraid / I think of what a mess I've made / Of my life

          Crying over my mistakes / Forgetting all the breaks I've had / In my life

          I was put on earth to be / A part of this great world is me / And my life

          Guess I'll just add up the score / And count the things I'm grateful for / In my life...