52. Totul despre badarani

Acest articol apartine unui prieten care a acceptat publicarea lui aici. Ii multumesc.

"Totul despre badarani"

           "Am fost provocat sa imi astern gandurile. De obicei, nu raspund la provocari, decat daca sunt in avantajul meu. Aici e posibil sa fi facut o exceptie. S-ar putea sa ies in pierdere si unui Leu ii vine greu sa piarda.

           Gandurile mele? Asternute in scris? E ceva ce nu am mai facut de mult. Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Pe naiba, pentru mine este dusul. Poate de aceea petrec prea mult timp la el. Pentru ca atunci are loc o retrospectiva a zilei, in mintea mea, e momentul in care reflectez la ce am facut bine si ce nu. Momentul in care imi vin idei. Si cand ideile sunt marete, acel moment dureaza. Nu stiu de ce vorbesc despre el, probabil fiindca tocmai am iesit de acolo si ma gandeam la ce voi scrie aici.

           Imi va fi greu sa aleg cuvintele. Ma gandesc cum sa incep, dar acum realizez ca am facut-o deja. Se pare ca sunt putin stangaci.

           Asa, despre provocari. Primul lucru la care ma gandesc cand spun “provocare” este acel joc din copilarie, “adevar sau provocare”. Sa fim seriosi, toata lumea cred ca l-a jucat. Abia asteptam sa primesc porunci sa pup fete, sa ma inrosesc si sa ne apuce seara, sa ne pupam mai mult. Inca am prins vremurile simple, fara net si fara gadgeturi, in care totul se rezuma la scoala, masa si joaca. Si ce joaca, frate, afara, cu cheia la gat, nu in varful patului, concentrandu-ne privirea intr-un telefon (cum fac acum). Recunosc ca mi-as fi dorit sa ma nasc cu 30 de ani mai devreme, eventual intr-o familie instarita, dar asta e alta poveste.

          Provocarile din ziua de azi vin, in afara de cele de la prieteni, de la locul de munca, de la partenerii de afaceri, de la situatia socio-economica sau chiar de la noi. Cred ca viata ar fi mult mai plictisitoare fara ele. Fara provocari, nu fara femei. Hmm, femei.. As fi misogin daca n-as spune ca le iubesc. Pe fiecare in parte, in felul lor. Fiindca ele dau viata, ingrijesc, muncesc, fac mancare, fac cumparaturi si mai fac si sex. Fara chestia asta, puteam fi sigur ca se pot descurca si fara noi, barbatii. Sunt in stare sa faca atat de multe chestii, incat nu realizam ca o mica greseala de-a lor este ca un ac in carul cu fan. Pai, cand gresim noi, cade masina de pe elevator, se inunda baia sau ia foc bucataria, spre deosebire de ele, carora.. li se rupe o unghie.

          Tot incerc sa evit cel de-al doilea subiect fiindca nu sunt sigur ca as face bine daca-l abordez. Prima data e mai greu. Ce cliseu. E, totusi, un subiect delicat si, ca la prima intalnire, fara semnalele necesare, risc sa raman cu trandafirul in mana si ea sa-mi tranteasca usa-n nas. Asa ca nu am ce sa fac decat sa-mi iau trandafirul la consolat, “poate data viitoare”.

          Apropo de asta, de cand n-am mai cumparat un trandafir… Primisem un pont (tot de la o fata) ca unei anumite fete mai bine ii cumpar ceva dulce, in loc de o floare. Si uite asa se face ca dupa aproape 6 ani, tot nu i-am cumparat o floare. Ce badaran!"