63. Sunt frumoasa

          Am citit azi un articol. Acesta:
          http://www.printesaurbana.ro/2016/03/sunt-frumoasa-pentru-ca-sunt-p.html 
          Mi-a placut mult ideea articolului si cea a campaniei de la Dove. Asa cum mi-au placut si alte campanii ale lor, cum ar fi asta:
          https://www.youtube.com/watch?v=litXW91UauE
          sau asta:
          https://www.youtube.com/watch?v=7DdM-4siaQw
          Pentru ca noi, femeile, chiar avem nevoie de asa ceva, am sa continui si eu jocul serios asa cum pot si am sa spun acum, cu liniste si mandrie: sunt frumoasa.

          Ma intreb de ce 97% din femeile din tara asta nu se simt frumoase. Si gasesc atatea raspunsuri. Pentru ca pe masura ce fetele cresc, ele aduna in interior complexe, nesigurante, temeri legate de relatii cu cei din jur si mai ales cu baietii. Rareori gasesc in jur oameni care sa le laude, sa le ridice increderea in ele, sa le invete ca frumusetea e o emotie pe care o simti si o transmiti si care nu depinde de oamenii din jur.
          Pentru ca noi femeile de multe ori ne lasam sa depindem de barbati. Si de impresiile celor din jur. Fiecare relatie esuata, fiecare privire neplacuta, fiecare barbat care nu ne-a dorit, fiecare om care nu simte la fel de mult fata de noi cum am vrea, este o lovitura data increderii in noi. 
          Femeile devin frumoase atunci cand se simt iubite. Asta le da incredere in interior, le schimba modul de a se comporta, de a se misca, de a privi in jur...Se imbraca altfel, se aranjeaza altfel, se simt altfel. Si felul in care se simt se vede in exterior. Trec printre oameni privindu-i altfel, cu mai multa siguranta, miscandu-se altcumva si transmitand tuturor din jur senzatia de "sunt frumoasa" numai prin atitudine. Insa in momentul in care nu se mai simt iubite, totul in jur se prabuseste. Uita sa se mai aranjeze, nu le mai intereseaza ce haine pun pe ele dimineata si incep sa mearga pe strada cu privirea in pamant. Pentru ca... nu-i asa, orice respingere echivaleaza cu un "n-am fost de ajuns".
          Cumva, parca simtim mereu nevoia de validare de la cei din jur. Ne simtim bine cand primim complimente. Ne stimuleaza. Le dorim. Le cerem. Ne modifica modul in care ne privim noi pe noi. Imi amintesc si acum o zi in care, dupa mult timp in care zi de zi aruncam pe mine primii blugi intalniti in cale, m-am imbracat cu o rochie care imi statea bine. Si-un om mi-a zis in cel mai simplu mod, privindu-ma in ochi: "esti frumoasa azi". Si zile intregi dupa asta cautam seara prin garderoba, sa vad cu ce rochie sa ma imbrac si maine. Si in alta zi, in care aveam emotii pentru ca mergeam la un interviu important pentru mine, cineva mi-a spus: "Azi stralucesti. Ti se vede asta in ochi. Si daca o vad eu, or sa o vada si ei". Si asa a fost. 
          N-ar trebui sa fie asa. N-ar trebui sa depinda de altii felul in care ne simtim. Si increderea in noi, cea durabila si adevarata, nu din parerea altora vine. Ci din interior. Din faptul ca stim ce suntem si fara oameni anume langa noi. Pentru ca stim ce putem, cat avem de daruit si cat bine putem face in jur. Trebuie sa inveti sa fii si sa te faci frumoasa pentru tine, inainte de a-ti dori sa vada asta si ceilalti. La fel ca in articolul de mai sus, am intrebat si eu un copil azi: "sunt frumoasa?" "daaaaaaa" "de ce sunt frumoasa?". Am primit cel mai adevarat raspuns: "pentru ca ma iubesti".
          Da, doamnelor. De-asta suntem frumoase. Pentru ca stim sa iubim. Cand iubesti, ochii iti stralucesc si asta se vede. Ca sa poti iubi cu adevarat, trebuie sa ai privirea buna si blanda. Si asta se simte. Si vocea la fel. O femeie care iubeste nu ridica vocea. O are blanda si calma. Si asta se aude. O femeie care iubeste vrea sa daruiasca bucurie. Si zambeste mult. Si asta pune intr-o fractiune de secunda un zambet si pe buzele celor care o privesc. Vrea sa daruiasca placere. Si-asta o face sa se aranjeze si sa arate sexy. Si-asta se vede din felul in care se misca. O femeie care iubeste daruieste. Iubire si timp si lacrimi si efort si gesturi si mangaieri. Stie sa intinda o mana si sa imbratiseze cu tot trupul, nu numai cu bratele. Stie cand sa cedeze si stie cand sa taca. Prin toate astea, o femeie daruieste. Si daruind, devine frumoasa. Si oamenii primesc si traiesc emotia pe care ea o transmite. Emotie care inseamna frumusete.

          Nu ma simt frumoasa pentru ca sunt inalta, am ochi albastri, par lung putin ondulat si dintii in sfarsit drepti. Sau pentru ca am degete subtiri, sani frumosi ori picioare lungi (desi le am pe toate astea si desi mi-au trebuit multi ani de lupte cu complexe de tot felul ca sa le vad si sa le apreciez). Sau pentru ca stiu sa-mi unduiesc corpul atunci cand vreau. Nu ma simt frumoasa pentru ca mi se vad deja muschii cand merg la sala (desi se vad). Nici pentru ca tot acolo, barbati care nu ma cunosc imi zambesc intr-un anume fel de fiecare data cand trec pe langa ei. Nici pentru ca atunci cand ma imbrac cu ceva in care imi sta bine, simt priviri de toate felurile asupra mea (desi le simt). Si nici pentru ca atunci cand merg la bazin imi vad corpul in oglinda si imi place cum il vad. Si nici macar pentru ca mi se intampla rar sa merg singura pe strada si sa nu imi zambeasca cineva. (de ce, va intrebati? pentru ca mai mereu cand merg pe strada, ma uit la oameni zambind).
          In schimb, ma simt frumoasa de fiecare data cand ma bucur de ceva. Cand toata bucuria din mine simt ca tasneste in afara prin ochi. Cand ma joc. Cand imbratisez. Cand vorbesc cu un om drag si simt cum mi se destinde fata intr-un zambet indiferent despre ce-as vorbi. Cand povestesc despre ceva cu pasiune. Cand dansez. Cand petrec timp cu oameni pe care-i iubesc si mi se citeste tot ce simt pe chip. Cand ma uit la cineva si-mi zambeste pur si simplu, in secunda in care ma vede, fara sa-si dea seama. Ma simt frumoasa pentru ca stiu sa daruiesc tot ce simt, prin gesturi si cuvinte. Pentru ca stiu sa dau, sa fac bucurii si surprize. Pentru ca nu-s genul de femeie care se joaca, se preface sau se ascunde. Pentru ca sunt eu si ma las sa fiu eu.
            Si pentru ca stiu sa fiu modesta atunci cand este cazul. Iar acum nu este momentul sa fiu modesta. Azi, impreuna cu toate femeile pe care le cunosc, as vrea sa ne uitam in oglinda si sa vedem ca...suntem, intr-adevar, frumoase! Spuneti si voi asta, macar azi, pentru mine.