"There were times in my life / When I was goin' insane /Tryin' to walk through /The pain"
Cat de repede se poate duce totul de rapa...Intr-o zi esti fericit, zambesti tot timpul fara macar sa stii de ce, apoi iti trece un gand rau prin inima si a doua zi...zbang, totul s-a intors pe dos. Tot ce stiai ieri nu mai este. Crezi ca vei muri de durere. Nu mori. Traiesti in continuare. Si incet-incet, realizezi ca drumul dureros al revenirii din starea de "mor de durere" la starea de "acum doare destul de putin cat sa pot respira" este mult mai lung decat ai fi crezut. Dar ca, cu fiecare zi care trece, ai mai facut un pas.
Uneori, oamenii trebuie sa treaca printr-o pierdere mare ca sa isi reaminteasca ce este important pentru ei. Altii trec prin ea fara sa aiba nevoie sa isi reaminteasca ceva. Uneori te trezesti ca devii mai puternic dupa ce ti se intampla. Mai intelept, mai capabil sa faci fata urmatorului mare dezastru care va avea loc in viata ta. Dar...numai uneori.
Dupa un timp, intotdeauna prea repede, vin oameni si iti spun ca nu te poti misca din loc daca nu dai drumul trecutului. Sa-i dai drumul...asta e partea usoara. Sa mergi mai departe e ce e dureros. Asa ca uneori ne opunem, incercand sa pastram lucrurile asa cum erau. Dar lucrurile nu pot ramane cum erau. Si vine un moment cand chiar trebuie sa dai drumul si sa mergi mai departe. Pentru ca oricat de dureros ar fi, e singurul mod in care putem evolua. Asa iti spun, da. Si eu le spun ca au dreptate. Si ca in acelasi timp...e prea usor sa vorbesti din afara.
"Yeah,I thought I could leave but couldn't get out the door"
Recuperarea dupa o pierdere grea nu este un proces care se poate face impreuna cu cineva. Am inteles asta. Este un drum lung si solitar. E un maraton obositor, in care te simti groaznic de singur. Iar durata vindecarii depinde de adancimea ranilor. Si nu se termina intotdeauna cu succes. Oricat am incerca, unele rani nu se vindeca niciodata de tot. Si atunci...trebuie sa te adaptezi unui nou mod de a trai. Pentru ca se poate ca viata ta sa se fi schimbat atat de mult incat sa nu mai poti reveni la cum erai inainte. S-ar putea sa te uiti uneori in oglinda si sa nu te mai recunosti pe tine insuti. Sa iti para uneori ca nici macar nu te-ai vindecat deloc. Ca esti o persoana noua, cu o viata noua.
"Life's a journey not a destination"
Corpul uman este facut sa compenseze pierderile. Se adapteaza, in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie de lucrul care ii lipseste. Dar uneori pierderea este asa de mare incat corpul nu reuseste sa compenseze. 'Cause.."how high can you fly with broken wings?"
Suntem asa de increzatori si plini de speranta la inceputul lucrurilor, incat nu pare ca se pot intampla mai departe altfel de lucruri decat minunate. Si poate ca faptul ca organismul nostru nu reuseste sa compenseze pierderea este o forma de nebunie. Dar uneori, este asa pentru ca e singurul mod in care poti ramane in viata.
Si-am mai observat ceva. Ca ne sperie tare gandul ca ne-am putut insela in legatura cu cineva sau cu felul in care sunt lucrurile in jurul nostru. Dar nu trebuie sa ne fie teama sa ne schimbam parerea si sa acceptam ca lucrurile sunt diferite... ca nu vor mai fi niciodata la fel. Nici in bine... poate nici in rau. Trebuie sa putem sa renuntam la tot ce am crezut. Cu cat reusim mai repede sa acceptam ceea ce este (si nu ceea ce am crezut), cu atat mai repede vom ajunge in locul in care apartinem de fapt.
Organismul nostru poate fi incapatanat in a nu accepta schimbarea. Mintea noastra intotdeauna se agata de o speranta ca el va putea redeveni complet cumva. Si mintea va lupta mereu pentru aceasta speranta...pana cand va reusi sa gaseasca o modalitate de a intelege ca ce s-a dus...s-a dus pentru totdeauna.
"I was so sick and tired / Of livin' a lie "
Orice furtuna are un sfarsit. Dupa ce toti copacii au fost scosi din radacini. Dupa ce toate casele au fost distruse. Vantul se va potoli. Norii vor pleca, iar ploaia se va opri. Cerul se va insenina intr-o secunda si abia atunci, in momentele linistite de dupa, vei intelege ca ai fost destul de puternic cat sa supravietuiesti. Si vei privi in jur sa vezi ce ti-a mai ramas. Daca ti-a mai ramas ceva...
"And I just can't tell just what tomorrow brings"
Uneori te simti pierdut. Uneori trebuie sa te pierzi ca sa poti regasi pe cineva si alte ori trebuie sa regasesti, ca sa te poti pierde din nou. Nu intotdeauna poti controla asta, lucrul care de face sa fii din nou impins de curent, undeva departe si apoi readus inapoi de acelasi curent. Si uneori...te opresti pe un drum, privind inapoi cu ochi ficsi catre viata pe care o lasi in urma, incercand sa intelegi ca ai pierdut-o, s-a dus. Si tot ce poti sa faci e sa stai nemiscat, sa respiri adanc acel moment si sa incerci sa fii deschis catre curentul acela care se pregateste sa te duca iar departe, catre ceva ce inca nu-ti poti imagina. Si sa speri din rasputeri ca acel ceva va fi...cum?
"It's Amazing / With the blink of an eye you finally see the light"
O viata buna nu este o viata usoara. Este una in care lasi universul sa iti arate care e drumul tau. Habar nu am unde ma va duce acest drum, dar sunt linistita. Pentru ca am incetat sa ma mai mint, pentru ca am acceptat ce simt si imi traiesc starile cinstit, una cate una, fara sa ma mai feresc de ele. E greu si frumos in acelasi timp. Nu stiu incotro merg, dar simt-stiu ca e drumul cel bun. "It's Amazing / When the moment arrives that you know you'll be alright".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu