https://www.youtube.com/watch?v=fKmuUDQdcXc
As prefera sa urmariti video-clipul pana la sfarsit si apoi sa cititi ce scriu.
N-am crezut ca o sa pot sa scriu vreodata despre asta. Doar ca sunt revoltata. Cum deschid foarte rar televizorul, abia astazi mi-au picat ochii, la stiri, pe cazul familiei din Norvegia careia le-au fost luati cei 5 copii de catre autoritati si care acum sunt spre cale sa fie dati spre adoptie. Totul a inceput atunci cand unul dintre copii a spus la scoala ca parintii uneori, ii mai "disciplineaza". In aceeasi zi au fost luati toti copiii de acasa si dusi intr-un centru de plasament.
Da, stiu, legea e prea dura in Norvegia. In unele situatii, cum probabil ca este si aceasta, copiilor le este mai bine in familie decat oriunde in alta parte. Si ca sa aplici o lectie si sa pedepsesti niste oamenii, de fapt faci sa sufere pe altii. Incerc sa ma pun in locul lor si stiu ca e gresit ce se intampla(in locul cui? al copiilor, evident). In locul parintilor? Recunosc ca incerc foarte putin. Da, daca ar veni cineva si mi-ar lua copiii, in mod sigur as innebuni. Despre asta nu avem ce discuta. Dar...DAR!
Oamenii disperati au venit in fata aparatelor de filmat si au spus ca "da, s-a intamplat ocazional sa ii tragem de urechi sau sa le dam cate o palma". Au iesit niste oameni in Piata Victoriei la Bucuresti, ca sa ii sustina (lucru pe care il aprob si pe care poate l-as fi facut si eu daca as fi stiut despre asta mai devreme, gandindu-ma prin ce trec copiii aceia in momentele astea) si au fost filmati oameni spunand "au incercat si ei sa-i educe"...Really, oameni buni? Adica....pe bune???
Am impresia uneori ca suntem undeva cu vreo 500 de ani in urma statelor civilizate. Norvegienii au inteles ceva ce noi romanii se pare ca suntem foaaaaarte departe de a intelege. Ca atunci cand faci un copil, ai o mare responsabilitate si nu un drept. El, copilul are drepturi, nu tu. Are dreptul de a creste liber si fericit. Nu e un caine pe care il tii in lesa. Nu il cresti cum iti vine, nu faci ce vrei tu cu el, nu il agresezi pentru ca poti. Are dreptul de a fi tratat cu acelasi respect pe care il pretinzi si tu de la altii, pentru ca este un OM. Om ca oricare altul. Chiar daca este mai mic.
Poate oamenii aia stiu ca e gresit ce-au facut. Stiu si eu ca sunt momente in care pare greu sa cresti doi copii, cu atat mai mult 5. Sunt momente cand esti obosit, iti pierzi rabdarea, se acumuleaza probleme carora nu stii cum sa le faci fata si vii acasa si simti nevoia sa te descarci undeva de toate si nu poti. Si nu mai ai toata rabdarea de care e nevoie pentru ei. Da, stiu toate astea, cum sa nu le stiu. Dar...asta este. Ti-ai asumat toate astea cand i-ai facut, chiar daca ai fost destul de tampita sau tampit cat sa nu te gandesti la toate acestea cand ai hotarat ca e ok sa ramai insarcinata sau faci un copil cu femeia de langa tine.
As scrie kilometri acum despre cum un copil trebuie crescut cu iubire si nimic altceva. Nu e momentul. O sa ma limitez in a spune ca violenta fizica sau verbala de orice fel este tot o violenta. Si ca lasa urme adanci intr-un om, indiferent daca ne dam seama sau nu.
Cazul din Norvegia probabil ca va fi disputat mult, la cum arata lucrurile probabil ca nu sunt prea multe de facut si mi se rupe inima gandindu-ma la acei copii. N-am ce sa spun mai mult despre asta decat ca niste oameni au gresit si vor plati pentru asta o pedeapsa mai dura decat poate merita(subliniez pe "poate", nu stim de fapt ce-a fost acolo - ca sa spui in direct ca ai dat niste palme, eu tare ma tem c-au fost multe....). Si poate la ei acolo, multi vor invata ceva din asta. Poate. La ei acolo. Ca la noi in mod sigur nu.
As vrea sa revin in tara noastra spunand ca mi se pare inadmisibil ca un post de televiziune sa dea catre milioane de oameni un reportaj cu o femeie in strada care spune "au incercat si ei sa ii educe". De-aia traim asa. De-aia dupa atatia ani de cand ne numim liberi traim mai rau ca animelele in jungla in foarte multe locuri din tara asta. De-aia ti-e frica sa lasi copiii singuri afara si ca femeie nu indraznesti sa iesi singura pe strada in Bucuresti dupa 11 noaptea fara sa simti ca treci prin aventura vietii. Pentru ca inchidem ochii la lucruri la care nu avem voie sa nu ripostam. Si mai grav decat atat. Majoritatea dintre noi nu considera ca aceste lucruri sunt gresite.
De ce? Pentru ca asa am fost crescuti. Cati oameni de varsta mea nu au fost batuti in familie in copilarie? Palme, tras de par, de urechi, curele si mi-e frica si sa ma gandesc ce altceva? Pentru temele de la scoala, note mici, prostioare facute prin casa sau afara, de fapt pentru toate frustrarile unor oameni care nu erau in stare sa gaseasca alt mod de a-si creste copiii? 90% cred ca e putin. Cati dintre noi nu au fost loviti la scoala? Nu sunt un om ranchiunos, dar cand imi amintesc de invatatoarea mea din scoala generala, primele lucruri care imi vin in minte sunt trasul de par si o palma. Ambele meritate in ochii ei. Si frustrarea ca poate toata viata a facut asta atator copii si si-a incheiat "cariera" fiind considerata un cadru didactic bun. Cati dintre noi n-am fost pedepsiti la scoala? Loviti, umiliti fata de ceilalti? Sa nu raspundeti, ca stiu.
Dar daca am fost crescuti asa asta nu inseamna sa nu vedem ca e gresit. Nu trebuie sa vi se para ceva normal. Cititi o carte de psihologie. Hai sa intelegem cu totii ca tot ce ni se intampla acum ca adulti are radacinile in nevoile, dorintele, problemele si frustrarile din copilarie. Pe alea le caram dupa noi toata viata si ne nenorocesc atatea relatii cu oameni cat ne e greu sa numaram.
Acum...stim sa ne plangem ca nu merg lucrurile in tara asta. Ca se fura mult. Ca se circula fara respect pentru ceilalti in trafic. Ca sunt agresiuni pe strada. Ca sunt agresiuni in case. Dar...de ce ne miram? Cand un om creste invatat de parinti (de parintii lui, nu de altcineva) ca este ok sa fii jignit, lovit, sa se tipe la tine, sa...nu primesti respect...cine ar trebui sa te invete sa respecti tu pe altii cand cresti? De ce acuzam oamenii care lovesc si fac lucruri pentru care unii sunt trimisi la inchisoare daca aceleasi lucruri facute unui copil se numesc "educatie"?
Cu acest mod de gandire, n-o sa se schimbe nimic niciodata in tara asta. Hai sa nu ne mai uitam la altii, in alte tari, ca fac legi care sa le impuna oamenilor sa respecte alti oameni. Poate n-au gasit inca o modalitate de a-i face sa inteleaga altfel. Insa in mod sigur acolo numarul de violente, de toate felurile, este mai mic decat aici. Hai sa ne uitam putin la noi. Hai sa incepem noi schimbarea altfel.
Hai sa ne invatam copiii ca sunt oameni liberi si merita respect si ei si cei din jurul lor si ca asa merita sa traiasca. Hai sa le spunem mereu si mereu ca nu e ok niciodata sub nici un motiv ca cineva sa ii loveasca sau sa tipe la ei sau sa le vorbeasca urat. Poate uneori gresim fata de ei. Daca da, sa le spunem si sa le cerem iertare, sa stie ca e gresit si ca nu e ceva ce trebuie acceptat. Poate asa cand o fata va creste si un barbat o va lovi, n-o sa mai creada ca e ceva ce a facut ea gresit si trebuie sa-si plece capul si sa rabde in continuare.
Cati oameni in jurul meu nu aud ca se cearta, cati oameni nu aud ca isi vorbesc urat...cica "la nervi"....sau si mai bine..."era beat/beata, nu stia ce face". Ba stia. In momentele "de nervi" te controlezi mai putin, dar spui tot ce gandesti de fapt. Cati dintre voi au continuat sau continua o relatie cu un om care "la nervi" a tipat la voi sau a vorbit vreodata urat cu voi? Voi stiti din ce motive continuati o relatie cu asa un om, dar...cum va asteptati sa mearga relatia aceea pe termen lung daca de fapt si in adancul sufletului (ala care iese la suprafata in momentele rele), omul de langa voi nu va respecta? Cum puteti sa rabdati niste lucruri care nu-s ok fata de voi doar ca sa "nu fie discutii" sau "ca sa fie bine"? Ce sa mai fie bine dupa ce ti s-a vorbit urat? Ce construiesti acolo daca cineva nu te respecta sau nu are incredere in tine? Castele de nisip.
Mai departe in subiectul acesta nu am sa intru. Spune videoclipul destule daca l-ati urmarit. 300 de femei moarte...de ce? Va spun de ce. Nu pentru ca 300 de barbati au facut ceva ingrozitor. Nu. Din cauza ta, a ta care citesti aici. Si a mea si a tuturor din jurul nostru pentru ca atunci cand cineva vorbeste despre un om agresat si spune ca este "educatie", inchidem ochii si mergem mai departe. De aceea au murit si mor in continuare.
Probabil ca o sa aveti o zi linistita si fara ganduri rele...pe acelea sa le lasam pentru altii...noi nu ne implicam...Noi doar continuam sa rabdam lucruri care stim ca nu-s ok si sa speram ca la un moment dat, cineva, ceva, va face sa fie bine pentru noi...speranta linistita va doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu