60. Cu o aripa libera

          De unde titlul? Din niste randuri citite odata, care spuneau ca doi oameni trebuie sa fie impreuna "cu o mana de mana si cu o aripa libera". Nu le-am uitat niciodata si mereu am incercat sa construiesc o astfel de relatie cu toti oamenii care mi-s dragi: sa fim un tot impreuna, dar fiecare sa aiba libertatea de a face orice. Sa zburam cu cate o aripa tinandu-ne de mana.
          De unde ideea acestui post? Din alte randuri care spun
“Apologizing does not always mean you're wrong and the other person is right. It just means you value your relationship more than your ego.” Incerc sa scriu un "imi pare rau" acum. Desi stiu ca am dreptate. Numai ca am inteles in seara asta ca nu sunt singura care are. Dreptatea asta este un diamant cu multe unghiuri si fete diferite.

          De la un punct incolo am hotarat ca n-o sa mai mint pe nimeni in viata mea. Si ca nu ma mai las mintita. Si ca daca vreodata voi simti sa mint un om, inseamna ca nu are ce cauta in viata mea. Am hotarat si multe alte lucruri pe care le-am incalcat, rand pe rand. Dar libertatea pe care am castigat-o cu lupta si cu suferinta nu o sa o dau pe nimic. O parte din a trai frumos si drept este in a te inconjura cu oameni cu care poti fi tu.
          Incerc sa dau libertatea asta si oamenilor din jurul meu. Incerc sa nu judec, sa nu critic, sa spun lucruri neplacute doar daca imi pare constructiv si necesar, incerc sa ascult, sa inteleg, sa ma pun in locul celuilalt cat de mult pot. Cu unii oameni reusesc, cu unii nu. Stiu ca nu toti suntem pe aceeasi lungime de unda.
          Uneori, insa, de putine ori in viata, sau poate doar o data, daca esti norocos, se intampla asta fara sa iti dai seama. Cunosti un om si totul curge atat de firesc de parca il cunosti dintotdeauna. E clar ca l-ai cunoscut candva, intr-una dintre vietile anterioare, sau ca te-ai nascut cumva cu-o parte din sufletul lui in tine. Altfel nu-ti poti explica de ce totul e liber si simplu si frumos. Si curg din tine lucruri pe care nu stii de ce le spui. Pentru ca poti. Pentru ca sunt primite cu drag si cu bucurie si pentru ca totul e prea firesc ca sa iti mai pui intrebari. 
          Si daca starea aceea de "ne putem spune orice" nu mai e acolo la un moment dat? Si nu stii de ce? Tu crezi ca esti la fel, te porti la fel, simti la fel. Dar cineva nu se mai simte liber sa spuna tot ce gandeste sau ce simte. Ce se intampla atunci? Ce mai ramane? 
          Am dreptate spunand ca dupa ce traiesti in prezenta unui om sentimentul ca totul e firesc, nu mai ai ce cauta in prezenta lui cand nu mai e asa. Gresesc insa spunand ca daca un om nu mai simte libertatea si firescul in prezenta ta, inseamna ca aceste stari sunt pierdute. Sunt daca le cerem inapoi. Nu sunt, daca le lasam sa vina singure.
          Am inteles in seara asta ca daca vrei ca un om sa se simta liber in totalitate cu tine, atunci nu trebuie sa umbli cu jumatati de masura. Vrei sa simta ca poate simti orice cu tine si e ok? Atunci lasa-l sa simta orice cu tine. Si fa-l sa simta ca asta e ok. Chiar daca orice inseamna uneori sa se indeparteze de tine, sau sa se inchida in el, sau sa pastreze lucruri pentru el. Starea de "sa ne spunem orice" nu inseamna obligatia de a ne spune tot. Inseamna "daca vrei si simti sa vorbesti cu mine, sunt aici. Te ascult, te tin de mana si cat esti langa mine, e ok sa imi spui orice vrei sa imi spui". Inseamna "simt ca daca vreau sa spun ceva, tie ti-as spune si-as face-o cu inima deschisa". Inseamna ca lasi un om sa se simta liber sa vina la tine si sa te ia de mana, dar sa-si vada si aripa libera in acelasi timp. 
          Nu, daca alegem sa nu spunem lucruri nu inseamna sa mintim. Este ok sa tinem lucruri pentru noi. Este minciuna in schimb sa te comporti altfel decat simti, sa faci gesturi pe care nu le simti sau sa nu le faci pe cele pe care le-ai dori. E minciuna sa fii altfel decat tu cu cineva. Dar hai sa fim corecti. Cand cineva minte, asta inseamna doua lucruri si nu unul: inseamna ca omul acela isi bate joc si de el si de tine si de relatia dintre voi, dar in acelasi timp inseamna si ca nu se simte liber in prezenta ta astfel incat sa poata fi el cu adevarat cu tine.
          Mi-am dat seama ca daca cineva are nevoie de spatiu pentru un timp, amintindu-i mereu cum era cu tine la un moment dat, n-o sa-l faci sa simta din nou ca atunci. O sa-l faci sa se simta vinovat si pus la zid si suparat pe el si pe tine ca nu mai poate simti cum il faci tu sa creada ca ar trebui. 

          Cum am inteles toate astea? Mi-am amintit de un moment pe marginea unui lac. Stiu ca nimic altceva decat ce vine de la sine n-ar fi putut crea acea clipa. Da, e ok orice: sa spui, sa nu spui, sa faci sau sa eziti, sa tii pentru tine. E in regula. Si eu simt uneori ca vreau sa plec cate putin, cat pentru o bataie de aripi doar. Fii cum simti. Oricum ar fi asta. Eu sunt aici. Si raman.                   

          Inmuguresc copacii.