Sunt fericita.
Nu stiu ce altceva sa spun. E totul complet.
E o perioada in care lumea obisnuieste sa traga linie. Sa faca bilanturi. Sa isi ascunda dezamagirea pentru tot ce n-a facut in anul care se incheie in mancaruri, alcool si alergaturi dupa cadouri care nu spun nimic. Niciodata pana acum nu m-am simtit in stare sa fac vreunul. Evident, din lasitate. Pentru ca stiam dinainte sa-l fac, ca rezultatul va fi unul mult cu minus. Atatea lucruri dorite pentru care nici nu ma straduiam sa incerc... Atatea lucruri facute si traite pe care le regretam... Si era un rezultat pe care nu voiam sa-l privesc in ochi.
E primul an in care, daca cineva mi-ar cere sa trag linie, as face-o bucuroasa si cu capul sus. Pentru ca nu mai sunt aceeasi om de anul trecut, pentru ca m-am redescoperit eu aceeasi de demult si alta in acelasi timp, pentru ca ma uit in oglinda fara sa am nevoie de una si pentru prima data...imi place de mine.
Asadar, o sa ma joc. Sa vedem. Ce cred eu ca mi s-a intamplat(=am facut eu sa se intample !) anul acesta(in ordinea in care imi vin in minte, nu in alta):
- am regasit pasiunea de a ma uita la tenis; am trait ca niciodata meciuri intregi cu sufletul la gura cum n-am trait nici un eveniment din viata mea, am petrecut nopti intregi nedormite pentru a vedea o minune a universului asta cum inventeaza si reinventeaza tenisul, m-am bucurat de fiecare lovitura si-am suferit cum rareori am suferit pentru mine; si-am fost fericita ca pot avea sentimente asa intense, ca nu-s asa goala pe dinauntru cum imi paream si ca ma pot bucura pentru lucruri care nu-s neaparat pentru mine
- am reinceput sa joc tenis - lucru despre care credeam ca face parte din trecut si ca n-o sa mai pot juca niciodata; nici macar nu stiu de ce credeam asta; dar fericirea aceea intensa regasita pe terenul de tenis da dependenta puternica; acum ca l-am regasit, nu ma mai despart de el
- am dansat - putin, dar destul cat sa stiu ca va fi un punct in viitor in care voi face din nou asta la modul serios; o parte din sufletul meu e completa doar cand dansez; si mi-e dor cand n-o fac...
- am fost la patinoar - despre asta am mai scris, e posibilitatea pe care le-o da Dumnezeu oamenilor sa simta cum e sa ai aripi si sa zbori
- am fost deschisa sa cunosc oameni noi: au aparut oameni in viata mea...din cer cumva, fara s-o merit, fara s-o cer, fara sa ma astept; si la cat de speriata si de inraita si de incrancenata eram, nu stiu cum de-am putut sa le fac loc langa mine, dar am facut-o; si-am descoperit ca am ce sa admir si sa respect; si ca oamenii nu-s toti rai cum ajunsesem sa cred; ca unii stiu sa spuna si sa simta si sa faca lucruri frumoase; ca dau bucati din ei cu naturalete si fara nici un motiv, afara de acela ca au sufletul frumos; si-am invatat astfel cum as vrea sa fiu si sa ma port
- mi-am schimbat viata cu totul, tarziu, dar am facut-o; am incetat sa-mi bat joc de viata mea si a copiilor mei si am ales sa traim frumos, intr-o lume curata si nu in mizerie
- am invatat sa fiu recunoscatoare pentru ca mi s-a dat posibilitatea sa fac ce-am zis mai sus: am pretuit fiecare clipa din acel moment ca pe o minune
- am invatat ce inseamna sa iubesti (abia acum, da, stiu) - pentru ca a inceput sa nu mai depinda ce simt pentru oameni de ceea ce fac ei pentru mine; ce simt pentru ei e doar pentru ei, asa cum sunt, cu bune si cu rele; si nu as vrea ca nimic la ei sa fie altfel pentru a-i iubi mai mult
- am invatat sa respect oamenii, sa le respect opiniile, sa nu incerc sa-i schimb si sa nu mai vreau sa se faca lucrurile conform dorintelor mele
- am invatat sa-mi traiesc cu aceeasi bucurie si starile bune si cele rele si sa nu-mi mai fie frica de cele din urma si sa incerc sa le acopar si sa ma prefac ca nu-s acolo
- am invatat sa ma cunosc mai bine; sa nu mai fiu bulversata de faptul ca uneori mi se schimba starile de la o clipa la alta, sa inteleg ca ajunge sa te muti si cu un milimetru din unghiul din care privesti o situatie ca sa iti schimbi total punctul de vedere; si ca din cele mai marunte gesturi uneori apare un gand care iti da o speranta si-acela schimba totul
- am invatat sa dau fara sa cer nimic in schimb; si-am descoperit cu bucurie ca vin multe inapoi; si vin cand nu te astepti - nu in acelasi moment si uneori nici de la aceeasi persoana, dar numai faptul ca se intampla face viata mai frumoasa
- au inceput din nou sa-mi placa oamenii; dintr-un om salbatic si inconjurat de ziduri de aparare, pentru ca nu mai rezistam sa fiu ranita din nou si din nou, am ajuns sa fiu un om deschis, care incepe sa vada din nou frumosul in cei din jurul sau; nu mai cred ca sunt rai, nu; cei rai cu adevarat sunt exceptiile si aceia sunt....bolnavi intr-o forma sau alta; dar oamenii in general sunt frumosi; toti vor sa iubeasca, sa dea afectiune, sa rada, sa se bucure, stiu sa aprecieze un lucru bun; nu prea stiu ei cum sa spuna ce simt si cum sa manifeste lucrurile frumoase din ei, dar daca esti destul de atent, gasesti lucruri minunate in cei mai multi dintre ei; si pentru ca imi plac, cand ma intalnesc cu un om, ma uit la el cu inima si cu mintea deschisa si zambesc; si vad ca asta de cele mai multe ori ajunge ca sa isi deschida si el mintea si inima; si da, stiu ca cu prea multa incredere in faptul ca oamenii sunt buni duce invariabil la rani adanci si stiu ca voi mai primi lovituri si-mi asum asta, dar mai stiu ca atunci cand te inchizi in fata oamenilor, pierzi niste lucruri minunate care trec pe langa tine; asa ca am ales sa am incredere in oameni; sa nu ma mai concentrez asupra cicatricilor mele, ci asupra a ce ma face zilnic sa zambesc.
Ar trebui sa scriu si lucruri rele, nu?
- La fel ca in ultimii patru ani, jumatate din acest an m-am tarat intr-o mocirla din care n-am iesit din lasitate si frica (se pune undeva la plus faptul c-am iesit totusi, oare?)
- putinele momente in care mai am asteptari de la oameni - astea dor, da; dar am invatat sa ma repozitionez repede si sa-mi amintesc sa nu mai cer decat ce simt oamenii sa dea
- ca inca mai am rare momente cand revin lucruri murdare in viata mea, fara ca eu sa le aduc acolo si nu ma pot abtine sa nu raspund cu cuvinte dure unora mult mai dure; dar ma autoeduc din acest punct de vedere si mi se intampla din ce in ce mai rar.
In afara de acestea chiar nu gasesc lucruri pe care sa mi le reprosez. Ceea ce ma face sa ma simt bine in pielea mea, recunosc. Si imi da o incredere in mine pe care n-am mai avut-o niciodata.
Ce mi-as dori pentru 2015? Sa nu se strice nimic din tot ce s-a intamplat frumos anul acesta. Si sa fie sanatosi toti oamenii mei dragi. Si sa pot sa le dau in continuare lucruri care sa le faca viata mai frumoasa. Iar pentru mine, doar pentru mine? Ajunge ca traiesc si n-o sa uit niciodata ca asta este o minune; altceva nu mai am dreptul sa cer...desi degetele mainii mele drepte incearca sa ma contrazica...le privesc si zambesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu