marți, 1 decembrie 2015

44. Perfect Day



          Sunt momente pe care le cauti o viata intreaga. Sunt perioade cand ajungi sa crezi ca n-o sa le gasesti niciodata. Si te resemnezi cu mai putin. 
          Si sunt momente pe care nu le cauti. La care nu te mai astepti. Undeva, printre zile obisnuite, apar raze de soare dintre nori - cu caldura, cu liniste si armonie. 

          Cum recunosti o clipa perfecta? Nu o recunosti. O traiesti pur si simplu. Te bucuri de ea. Esti acolo cu totul, tu linistit, cu siguranta ca esti acolo unde trebuie, in cel mai potrivit moment, inchizi ochii, zambesti si...o traiesti. Abia dupa un timp, cand te uiti un pic in urma, la clipa de adineauri, realizezi de ce ai zambetul acela larg pe fata. Intelegi ca fericirea nu-i ceva asa de complicat de fapt. Ca esti fericit in modul cel mai complet atunci cand ai linistea ca tot ce-i in jurul tau e potrivit in cel mai frumos mod posibil, mult mai frumos decat ti-ai fi imaginat tu asta dinainte. Si e totul atat de firesc si de linistit, incat parca nu-ti poti imagina ca va dura putin... atat... si gata. Dar nu te intereseaza. Spre deosebire de toate datile in care iti doreai mereu inca ceva si voiai garantii si sigurante legate de viitor, de data asta nu iti trebuie. Poate sa urmeze orice. Indiferent ce s-ar intampla apoi, stii ca atunci cand te vei uita inapoi, clipa asta va fi printre cele care iti vor defila prin fata ochilor.


          Am visat candva ca exista momente din acestea. Dar viata ma invatase deja ca basmele sunt povesti inventate si nu reale si ca ea este despre altceva decat despre oameni potriviti: despre munca si bani si oboseala si cum sa faci sa ai mereu altceva pentru ca ce aveai ieri nu iti mai e de ajuns.
          Apoi le-am vazut - la altii. Am vazut ochi care straluceau de o lumina pe care inca n-o intelegeam. Si-am aflat ca exista, dar nu sunt pentru mine. Si cand am avut si eu, in sfarsit, acea lumina, am stiut - ca povestile nu sunt inventate. Sunt metafore frumoase. Si ca toate metaforele se bazeaza pe lucruri traite de oameni, pe care nu le poti descrie cu cuvinte obisnuite, pentru ca si-ar pierde din continut. Am trait momente de fericire intensa. Si...n-am stiut sa ma bucur de ele. Pentru ca nu ma lasam niciodata sa simt doar, fara sa gandesc nimic. Pentru ca mereu trebuia sa vad si piesele urmatoare de puzzle, sa vad ce iese din asta, ce urmeaza, la ce o sa duca, cum o sa fie maine si mai ales cum sa ma apar de cum o sa-mi fie mie daca n-o sa ma mai simt la fel - maine, desigur.
          Au mai trecut niste ani si am invatat ca acel "maine" nu exista intotdeauna. Si ca toata viata uneori pare o clipa si atat. Si ca atunci cand simti ceva frumos trebuie sa te bucuri de momentul acela, pentru ca nu intotdeauna mai ai ocazia sa traiesti inca unul. Si-am inceput sa ma bucur de lucrurile simple. Si sa creez eu momente perfecte pur si simplu privind cu bucurie in jur. Stiati ca e atat de simplu? Si cumva sentimentul din clipa asta e ca am trecut prin toate ca sa invat sa apreciez fiecare moment pe care il traiesc - de care-o fi el.    
          Si...a venit o zi cand...s-a facut liniste in jur. Si lumina multa in ochi si-n inima. Si fericire simpla. Fara nici un fel de gand despre ce urmeaza si cum va fi. Fara nici macar gandul ca starea asta va trece peste 5 minute si nu voi mai sti cum sa traiesc dupa ea. Si peste 5 minute mi-am dat seama ca...nu trece. Si ca dupa momentul perfect n-a urmat inca un moment perfect. E acelasi. Si ca nu se termina. Si degetele mele scriu uimite, ca, dupa zile intregi, am aceeasi stare care nu trece. A fost o zi perfecta, da. Si tot ce-a urmat de-atunci. Si stiu ca la un moment dat va disparea starea asta, dar ce mi se pare cel mai frumos e ca nu fac nimic ca sa o pastrez. E liniste si-atat. Din aceea fara intrebari si fara indoieli.           
          Si...acum ca stiu ca exista nu numai clipe, ci si zile perfecte, uneori incerc, dar inca nu indraznesc sa ma intreb, cum ar fi o viata intreaga asa... 


           Nu stiu ce este mai sus in aceasta pagina, de obicei cand scriu ceva aici, recitesc si corectez. Acum mi se pare ca orice virgula schimbata ar descrie altceva decat starea mea de acum. O sa corectez cand o sa treaca.


          Pentru voi cum ar trebui sa fie o zi ca sa fie perfecta? 
        

          https://www.youtube.com/watch?v=LWetQcRpinI       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu