48. De Craciun

          Ieri am pierdut un om. L-am indepartat la 5 minute dupa ce mi-a spus ca ma iubeste. De Craciun. Cand oamenii ar da orice sa nu fie singuri. Si sper ca tot anul care vine imi va ajunge sa ma iert pentru asta. 
          Ieri...as fi avut nevoie cu disperare de cineva langa mine. Ar fi putut fi el. Si-as fi avut o zi ...frumoasa si linistita. Si-am spus nu.
          Am lasat un om sa stea singur de Craciun. Si in mod poate ciudat, stiu ca i-as fi facut un rau altfel, chiar daca nu-i pare asa acum.
          Dar...Craciunul acesta m-am regasit pe mine. Pe mine dreapta, luminoasa, linistita, cu incredere oarba in universul asta frumos si minunat. 

          E greu sa fii singur cand esti singur. Dar uneori e si mai greu sa fii singur cand ai oameni aproape in viata ta si ti-e sfasietor de dor de ei. 
          Simt ca ultimele saptamani au fost ca un...test pentru mine. A fost greu. Am descoperit goluri in mine, am descoperit dorinte, nevoi si temeri. M-am speriat. Am vrut, am suferit, am calculat, m-am speriat din nou, am plans, am zambit, apoi iar m-am speriat. M-am simtit intr-un milion de feluri, toate bune si rele in acelasi timp, cand amintindu-mi lucruri minunate, cand facand scenarii posibile si incercand sa aleg unul despre viata mea care sa ma multumeasca pe moment macar. 
          Pana aseara. Pana la un "te iubesc" care nu-si avea nici locul nici momentul, care descria un sentiment ce nu se baza pe nimic. In secunda aceea am inteles. Ironic e ca daca as fi auzit asta acum...6 luni...as fi fost fericita. Pentru ca atunci inca nu intelegeam.
          Acum stiu ca tot sentimentul acela minunat de iubire, cel care iti aprinde stele in ochi, care iti lumineaza sufletul cand vezi un anumit om zambind, care iti strange inima cand vezi acelasi om suparat, care te face sa nu te mai bucuri de nimic daca nu imparti cu el....tot acest sentiment e degeaba daca-l tii pentru tine si nu faci nimic cu el. Am inteles ca "a iubi" nu e redarea unui sentiment, e un verb, care reda o actiune continua. E tot ce faci din momentul in care simti asta (sau dinainte, de ce nu?), ca ceea ce simti tu sa ajunga la celalalt. Sa se simta iubit. Sa faci sa-i fie bine. Sa-i dai ce are nevoie si nu ce simti tu ca vrei sa dai. Sa te dai deoparte cand e nevoie. Sa poti sa suferi si sa taci daca asta ii face bine. De fapt, sa faci ca tot sentimentul acela minunat din tine sa genereze ceva minunat in viata altcuiva. 
          Citeam candva ca "daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti tu, nu inseamna ca nu te iubeste". Incep sa cred ca nu-i asa. Poate simti iubire, dar daca tu nu asa ai nevoie sa fii iubit, cum o face...inseamna ca...nu incearca sa te iubeasca cu adevarat sau...nu poate. 
          Am inteles ca sa iubesti inseamna sa incerci sa cunosti un om, sa-l intelegi fara sa-l judeci, sa observi lucruri marunte, sa vezi cand zambeste, ce glume ii plac si ce il face sa rada. Sa simti cand i se schimba starea si cum il poti ajuta. Sa simti cand are nevoie sa vorbesti, sa intrebi, sa spui si cand e nevoie sa taci si sa astepti. Sa simti cum sa-l mangai. Sa te pui in locul lui cu datele lui si nu ale tale. Sa nu conteze cand e greu, si daca simti ca mori de greu, daca ceea ce are el nevoie e un lucru care pentru tine e greu de facut, trebuie sa strangi din dinti si pe acela sa il faci. Sa te hranesti din bucuriile lui. Sa-i daruiesti cuvinte, gesturi, priviri, tot ce ai tu mai bun. Si timp...mai ales timp. Atat cat simti ca le vrea si-l face fericit. Sa poti sa te indepartezi cu un zambet si nu plangand cand simti ca nu e de ajuns ce ai tu de dat si ii trebuie altceva. Sa ramai acolo orice s-ar intampla atata timp cat simti ca are nevoie de ce ii dai tu. Sa nu-i vorbesti urat niciodata si nici cu un ton nepotrivit. Sa nu te razbuni si sa nu il ranesti, orice ai simti. Sa ii respecti parerile si deciziile. Sa ii dai incredere si liniste.
          Asta si multe altele inseamna sa iubesti. E usor s-o spui si e atat de greu sa o faci...nu pentru o clipa, ci mereu.
          Ce-ti vine inapoi? Nu-i treaba ta. Daca le faci pe toate cele de mai sus ar trebui sa-ti vina tot atatea si inca in plus inapoi. Daca nu vin, inseamna ca nu-i omul potrivit. Dar nu inseamna c-ar trebui sa iubesti mai putin. Treaba ta e sa dai. Atata timp cat simti ca poti. Tot ce poti sa dai. Cand nu mai poti, nu mai dai. E simplu.
          Unii nu pot sa faca asta. Nu cu tine cel putin. Pentru ca nu te simt, nu inteleg ce ai nevoie sau nu se gandesc la asta. Pentru ca se pun ei pe primul plan sau pur si simplu oricat s-ar stradui, nu pot iubi intr-un fel in care sa te faca fericit. Pentru ca....alt fel de om e potrivit si pentru ei.
          In anul acesta am invatat sa iubesc. Si am iubit. Am dat tot ce-am avut si-am putut si sunt mandra de asta.

          Si-aseara am stiut cu ce-am gresit. Mi-au trebuit o sticla de vin si doua cuvinte care au sunat a disperare in loc sa sune a daruire. Oamenii arunca cu cuvinte bune cand simt ca te pierd, ati observat? In acel moment am stiut ca daca in ultimele zile m-as fi axat pe ce-am de dat in loc sa ma gandesc la ce mi-as dori sa primesc nu m-as fi simtit singura. Si am mai stiut ceva. Am inteles starea celui cu care vorbeam, pentru ca am avut-o si eu la un moment dat. Si atunci cand cineva vrea sa fie cu tine si se sperie ca te poate pierde si te roaga sa fii cu el si tu stii ca ceva intre tine si acea persoana nu este in regula, esti inclinat s-o faci ca sa nu sufere. Insa in timp ii faci rau si lui si tie. Poti rupe bucati din tine sa le dai, desi stii ca ceva nu e bine, te gandesti ca poate faci un bine, ca poate nu faci pe altii sa sufere si nici pe tine. Dar am invatat ca asta nu face decat sa-ti consume inca niste timp din momentul in care ai inteles ca ceva nu e bine. Ca tot acolo vei ajunge, dar mai stors de puteri, cu niste sperante in minus, cu mai putina incredere in oameni si cu mai putin timp ramas de trait.
          Am inteles asta si am ales sa n-o fac. Nu am sa ma agat de un om ca sa imi fie mai usor si n-am sa-l las nici pe el s-o faca. 
          
          In schimb, iubesc. Stiu cum si-am sa iubesc, oricat m-ar costa asta.