Everything that is in your life now including your circumstances, you’ve attracted it.
Azi, pe drumul spre casa, mi-am amintit de un film care mi-a fost recomandat acum multi ani. Se numeste "The Secret". Nu-mi amintesc atat de multe despre el cat sa-l pot povesti, in orice caz, era despre faptul ca universul e guvernat de "legea atractiei", care functioneaza atragand in viata unei persoane experientele, situatiile si oamenii care se potrivesc cu "frecventa" gandurilor si sentimentelor persoanei respective (mai pe scurt, cu ganduri bune atragem lucruri bune si invers). Despre puterea mintii si cum putem noi numai avand incredere in ceea ce putem sa facem, sa realizam lucruri care par imposibile. Erau interviuri cu oameni care au visat si reusit sa realizeze sume mari de bani sau oameni care s-au vindecat prin puterea mintii de boli terminale. La momentul ala, tot filmul mi s-a parut o mare aiureala si nici nu mai stiu daca m-am uitat la el pana la capat. Mi-am dorit prea multe lucruri care nu s-au implinit si am avut prea multe persoane dragi in jurul meu care au murit de boli nevindecabile, incat sa cred lucruri de genul asta.
Si azi am avut o perspectiva noua. Si mi-am dat seama ca e chiar asa. Chiar atragi lucrurile in viata ta, tu cu mainile tale si cu mintea ta. Nu la modul ala prostesc - sa-ti doresti ceva cica mult si-apoi sa stai s-astepti un pachetel cu fundita rosie care-ti cade din cer de la Dumnezeu pentru tine. Nu, ci prin faptul ca din atitudinea pe care o ai fata de lucruri, de acolo se nasc si actiunile tale. Daca te axezi pe probleme si pe lucrurile rele din viata ta, te vei invarti intr-un cerc continuu, in care problemele vor fi mereu acolo. Si gandindu-te mereu la lucruri de care ti-e teama, ele au "talentul" de a se intampla aproape de fiecare data - pentru ca actionam cu teama, pentru ca frica ne blocheaza alte lucruri bune pe care am putea sa le facem. Daca te axezi pe solutii in loc de probleme, iti vin idei noi, incepi sa-ti doresti lucruri noi, incepi sa te gandesti cum le poti obtine. Si la un moment dat, sa si faci ceva pentru asta.
De la un timp, fac asta fara sa vreau. Ma trezesc dimineata recunoscatoare pentru tot ce am si gandindu-ma din ce in ce mai putin la lucrurile rele din viata mea. Si parca ii place si universului ce fac, pentru ca-mi raspunde intr-un fel minunat. Ma bucur intr-o zi de tot ce mi se intampla si de tot ce primesc. Dau cat am si cat pot. Orice mi s-ar intampla e o minune, pentru ca am fost in locul acela unde nimic nu era si m-am intors de acolo. Si stiu acum sa apreciez orice.
Incep sa am curaj sa imi doresc lucruri. Incep sa cred ca le pot obtine. Incep sa cred ca muncind din greu pentru ele, le voi merita. Si pe masura ce fac asta, lucrurile incep sa se intample intr-un mod frumos. Si incep sa simt ca orice m-as gandi ca imi doresc pentru ziua de maine, se va intampla. De ce? Pentru ca n-am sa-mi doresc un ferrari rosu maine in fata casei. Incep sa invat si sa simt sa fac diferenta intre lucruri pe care cred ca le vreau si lucruri de care am nevoie ca sa fiu fericita. Si sa nu imi doresc decat lucruri de care am nevoie. Si sa ma lupt pentru ele. Sunt pe drumul cu miracole catre ziua in care am sa inteleg pe deplin ca de fapt nici unul din ele nu este un miracol. Sa inteleg ca atrag in viata mea oameni ca mine si ii resping pe cei care au altfel de suflet decat al meu, ca atrag lucruri pe care merit sa le am daca mi le doresc destul de mult. Ca POT.
De cand am curajul sa formulez lucruri pe care le simt si le visez, incep sa realizez ca ele sunt in jurul meu, trebuie numai sa le observ. Cunosc oameni minunati, care fac lucruri pe care mi-as dori sa le faca si spun lucruri pe care mi-as dori sa le spuna.
Ma rugase o colega azi sa-i cumpar ceva; un obiect pe care il vazuse si imi si daduse banii pentru el, deci nu era o surpriza ceea ce aveam sa-i aduc. Si totusi, vazand obiectul, i-a placut atat de mult si s-a bucurat atat de tare, incat mi-a sarit de gat ca un copil si m-a imbratisat strans. Nu pot descrie ce bucurie m-a facut sa simt vazand bucuria ei. Apoi mi-am adus aminte cum am scris despre imbratisari si despre cata nevoie avem de ele si cum de-atunci am primit mai multe imbratisari decat in ultimii doi ani la un loc. Probabil ca si atitudinea mea a contribuit putin la asta...
Mi s-a spus ieri asa: "Daca toti oamenii ar fi ca tine, viata asta ar fi mai frumoasa." Asta a fost un mic soc. Mi s-a parut prea mult. Pentru ca nu cred inca asta despre mine, pentru ca nu mi s-a parut ca sunt asa si pentru ca m-am temut ca arat despre mine o imagine neadevarata, despre cum as vrea sa fiu si nu sunt. Si-am realizat pe urma ca nu conteaza, ca si daca nu-s asa, pentru ca mi s-a spus asta, o sa fiu. Si ca tot ce fac frumos (daca fac ceva) zi de zi contribuie la reactiile pozitive ale celor din jur. De cand mi-e usor sa dau, parca si primesc mai mult ca niciodata, fara sa o fi cerut.
Mi-am dorit sa-mi schimb viata, in momentul in care nu mai puteam altfel. Si mi s-a dat totul din punctul ala - cand a fost nevoie si cum a fost nevoie. N-a trebuit decat sa vad ce era sub ochii mei. Sa nu ma mai agat de problema, ci de solutie. Si-apoi am zis ca mi s-a intamplat o minune. Da, ni se dau minuni, dar asa....in stare pura, sub forma de reteta. Noi trebuie sa le preparam, cu iubire, cu curaj, cu vointa, cu incredere, cu rabdare, pana ajung in stadiul de minuni.
M-am hotarat cu greu sa-mi schimb locul de munca. Dupa ce in sfarsit m-am hotarat, parca toate lucrurile s-au legat pentru mine. Au aparut ocazii. Am profitat de ele. M-am dus sa vorbesc cu niste oameni cu senzatia ca stralucesc si chiar asta au vazut si ei. Am fost chemata din nou si-am cunoscut azi un om care s-a comportat cu mine exact cum mi-as fi dorit sa se comporte. Ba in plus, am primit si niste bonusuri pe ziua de azi fata de tot ce mi-am dorit.
Stiu ca ce-mi doresc pentru maine se va implini. Si mai stiu ca-mi voi dori atat de putin...pentru ca asa putin imi trebuie acum ca sa ma simt fericita si implinita...dar stiu si ca pe langa ce-mi doresc, o sa mai primesc multe lucruri frumoase. Pentru ca le atrag eu. Asa, ca un magnet. Cu energie pozitiva, cu zambete, cu ochi stralucitori si cu incredere ca viata asta e incredibil de frumoasa, asa grea cum e.
Si mai stiu ceva: ca toate lucrurile bune dispar intr-o clipa din viata ta daca nu stii sa le apreciezi cum trebuie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu