Am fost la film - eu ! eu care nu am rabdare sa stau nici 10 minute acasa sa ma uit la un film fara sa fac si altceva in paralel, eu care nu m-am mai dus la un film de mai mult de 10 ani, am citit un articol (asta: http://www.gandul.info/puterea-gandului/interstellar-a-cincea-forta-a-universului-13639969), care m-a facut sa vreau sa-l vad. Zis si facut: doua ore si 40 de minute care au trecut fara sa stiu cand, in care am trait o gama foarte larga de emotii, am ras, am plans, am simtit tot. Filmul e facut destul de bine cat sa nu para nimic de acolo nerealist, din contra, totul mi s-a parut foarte posibil, iar cele doua planuri sunt prezente tot timpul, astfel incat nicicand in timpul actiunii nu uiti despre ce este vorba de fapt. Si faptul ca e asa de realist nu te face sa analizezi amanunte si te lasa sa si simti mult. E povestit frumos, dar si transmite mult. Si ca mod de filmare, se joaca cu lumina foarte frumos. Am realizat din nou ca ce-am trait in seara asta a fost pus deoparte pentru mine cand am iesit de acolo cu sentimentul c-am asistat la ceva...life changing aproape si-am intrebat o alta persoana care fusese la film cum i s-a parut si mi-a spus ca in topul lui e printre cele 3 filme cele mai proaste vazute. In conditiile in care pana voi reusi sa dau deoparte tot ce simt azi, pentru mine e filmul care m-a impresionat cel mai mult pana acum. Si mi-am dat seama ca nu toti simt ce simt eu cand se uita la aceleasi imagini si intamplari. Si poate seara asta mi s-a dat pentru ca aveam nevoie de ea, ca sa realizez si sa-mi formulez mie lucruri de care am nevoie.
Habar nu am ce scriu azi, imi las mainile sa curga, am o adrenalina in degete ca dupa 3 cafele si-o sticla de vin. Si desi nu am baut nimic, starea nu e ca si cum as fi tocmai treaza. Am ramas acolo cumva, plutesc un pic in spatiu inca.
Bun. Ce-am invatat eu astazi:
- ca oamenii nu pot merge inainte decat lasand ceva in urma
- ca ne iubim copiii atat de mult incat ne riscam viata fara ezitare pentru ei, dar nu suntem capabili sa iubim oamenii pur si simplu, si sa facem acelasi sacrificiu pentru cineva care nu-i la fel de apropiat
- (banalitate siropoasa, stiu) ca exista iubire adevarata, care nu depinde de timp sau de spatiu si ca acolo unde exista asta, acolo-i Dumnezeu; am simtit cel mai intens de pana acum ce inseamna cand se spune ca "Dumnezeu este iubire"
- ca atunci cand ai o alegere foarte grea de facut, sa hotarasti cu inima si nu cu ratiunea
- ca viata cea mai din plin traita si mai implinita este aceea in care tot ceea ce faci este pentru ceilalti si nu pentru tine
- ca increderea in visele tale face ca ele sa se poate implini, oricat de imposibile ar parea; chiar daca uneori iti ia o viata intreaga ca asta sa se intample
- ca sa iubim e tot ce ne poate salva pe lumea asta
Ce-am simtit eu astazi:
- ca iubirea aia care transcede timpul si spatiul exista, in unele momente e atat de concreta incat simt ca o pot atinge cu mana; din pacate, nu exista pentru toata lumea; dar este singurul lucru pentru care viata asta chiar merita traita
- ca as vrea starea aceea de incredere absoluta; as vrea sa existe un om in viata mea ale carui cuvinte si fapte sa aiba valoare totala pentru mine: sa cred ce-mi spune chiar si cand totul in jurul meu spune ca nu-i asa, sa imi traiesc o viata intreaga stiind ca ma pot baza pe el chiar si daca n-am sa-l mai vad niciodata; nu stiu daca exista cu adevarat felul acesta de incredere absoluta, dar daca n-am sa traiesc asta niciodata,mi-ar placea sa stiu ca exista cineva care traieste asa ceva; si asta e ceva ce-ti da vietii un sens cand nu pare ca are unul
- ca era sa-i zdrobesc degetele Iuliei in cel mai emotionant moment al filmului, cand ne-am tinut de mana pentru ca era prea mult ce vedeam acolo, si-am simtit ca dintre toti cei multi de-acolo, e singura care mai simte ce simt eu; a plans cu mine si-a ras cu mine si am simtit ca-i minunat cand gasesti persoane la fel ca tine.
- ca toate lucrurile minunate pe care le simti cand ai starea indusa de acest film, fac sa dispara pur si simplu toate lucrurile rele care ma sperie, ma irita, ma dezgusta si care uneori par ca nu se vor opri niciodata
- ca sunt acolo sus printre stele atunci cand vreau eu sa fiu si ca acolo nu exista altceva decat conexiunea aceea mai puternica decat orice cu un om care e...departe; ca de acolo imi pot imbratisa in gand (in gand? ce ciudat suna...in inima) persoanele pe care le iubesc si care-s asa departe...si care poate niciodata nu vor fi mai aproape ca distanta decat atat, dar nu conteaza...
Si mai mult decat toate, am invatat si simt si stiu ca nu conteaza daca doua persoane care se iubesc sunt impreuna fizic sau nu. Conteaza cum sunt atunci cand sunt impreuna si ce ramane dupa ce ele se depart. Nucleul acela care ramane atunci cand nu mai e nimic altceva, care ramane indiferent de timp, de spatiu sau de moarte, e tot ce conteaza pe lumea asta si...e un strop de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu