Azi m-am despartit de niste oameni, fara s-o fac de fapt. E greu de inteles poate, dar am luat o hotarare, desi mi-a fost greu s-o iau; am ezitat, am cautat motive, pretexte, orice. Azi am stiut c-am sa ma despart de ei curand si fiindca stiu, nu voi mai putea fi la fel de maine. Doare tare si-o sa doara mult timp, dar am invatat despre mine ca pot sa trec peste durere. Scriu aici ca si cum as vorbi cu ei acum si un regret pe care-l am e acela ca ei nu vor citi niciodata ce scriu eu acum. Sentimentul bun e insa ca ei stiu deja. De maine am sa-i vad in continuare zilnic, inca un timp; si totusi voi fi plecat. Si ei inca nu vor sti ca voi fi plecat. Si ca sa atenuez din minciuna involuntara din zilele care vor curge c-un gust de cirese dulci-amare, as vrea sa-i strang, pe fiecare dintre ei, in brate, si sa le spun: va iubesc, oameni buni. De ce? Pur si simplu. Si, in plus va iubesc pentru ca:
- sunteti nebuni cu totul, va bucurati de viata si de orice si stiti sa radeti mult si molipsitor
- muncim impreuna, in gluma si serios in acelasi timp, facand din munca o placere si-o distractie
- m-ati facut sa fiu printre putinii oameni carora, stand acasa in concediu, li se face dor de voi si vor sa vina mai repede la munca
- impartim orice ca-ntr-o familie: pepsi, ciocolata, rodii, zambete, bucurii, suparari
- stim sa trecem peste lucrurile mai putin placute cu drag si fara resentimente
- iesim sa facem oameni de zapada cand da prima ninsoare
- mi-ati fost alaturi in momente cand in afara de voi nu mai aveam mare lucru si era o usurare sa vin la voi cand simteam ca n-am unde altundeva sa ma duc
- pentru ca impartim deschis intre noi bucurii, probleme, ingrijorari, stim sa cerem ajutor si sa-l oferim
- pentru ca stiti sa apreciati, sa multumiti, sa daruiti
- pentru c-am invatat atatea de la voi
- pentru orele la ping-pong, in care uitam de mine si de orice-i rau si ma incarcam cu-atata energie si bucurie, de puteam sparge muntii apoi
- pentru iesirile la patinoar cand ne tineam unii pe altii de mana si ne invatam sa ne infrangem frica sau sa ne bucuram
- pentru glumele multe si dese
- pentru ironiile si observatiile care oricui altcuiva ar pica rau, dar care sunt "ale noastre"
- pentru ca stiti sa va jucati
- pentru ca sunteti deschisi la toate ideile mele traznite si eu la ale voastre
- pentru ajutor
- pentru incredere
- pentru ca povestim vrute si nevrute in timp ce ne bem cafeaua de dimineata
- pentru ca atunci cand mergem undeva impreuna traim fericirea aia simpla pe care nici nu simti sau stii c-o traiesti, pe care o realizezi abia apoi, cand amintindu-ti, stii c-a fost totul perfect si ca daca ai putea, n-ai schimba nimic
- pentru c-am stat la munte pana la 4 dimineata la joaca si la povesti
- pentru ca batem palma si ne bucuram ca niste copii cand reusim sa rezolvam ceva dificil impreuna
- pentru ca ne vedem cu calitati si cu defecte si ne acceptam si ne respectam si ne indragim pentru absolut toate
- pentru ca stiti sa spuneti "imi place de voi" si "va iubesc"
- pentru ca n-as schimba nici cel mai mic lucru la nici unul dintre voi
- pentru c-am scris toate de mai sus pe nerasuflate, in cateva minute cred, fara sa recitesc nimic si daca as mai scrie cateva minute, as mai gasi cel putin tot atatea motive
Imi propun ca-n fiecare zi cat vom mai fi impreuna sa editez acest text si sa mai adaug un motiv. Ce face totul sa doara mai putin e faptul ca stiu ca va depinde de noi sa mai ramana ceva dupa aceea. Oricum ar fi, ma simt norocoasa si va multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu